Acatist - “imn care se canta sambata dimineata, respectiv vinerea seara in a 5-a saptamana din postul Pascilor, in onoarea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, prin a carei intrevenire de 3 ori a fost mantuit Constantinopolul de barbari. Imnul acesta se asculta stand in picioare, nu sezand, de aici si numele acaftist” (lb greaca).

Adam-Klisi - “catun in jud. Constanta, renumit pentru antichitatile de acolo, si mai ales pentru turnul Adam-Klisi, inalt de 15m si gros de 10m, pe care se vad chipuri de legionari romani, luptandu-se cu barbarii. Astazi turnul s-a daramat si pietrele au fost duse la Bucuresci”.

Adaugere sau aditiune - operatia aritmetica de adunare. Primul termen se numeste augend, iar al doilea adend.

Astfel, augend + adend = suma

Sensul cuvantului adunare este exclusiv de intrunire.

Adductores = aductori

Adequat = adecvat

Adephagia = adefagie

Adesiune = adeziune

Admiral = amiral

Advocat = avocat

Advon = avon

Aequator  - ecuator, dar ia asculati aici definitia lui: “cercul maximal, ce incungiura pamantul, pe unde e mai bulbucat, cu alte cuvinte, cercul ce sta perpendicular pe osia pamantului si e departat de la fiecare pol chiar cu 90 de grade, ori cercul ce impartesce suprafata pamantului in emisfera nordica si cea sudica. J

Ainali-Kavak - localitate in Crimeea unde in anul 1779 s-a incheiat intre Turcia si Rusia printre altele se specifica: “tributul ce au sa plateasca Tarile Romane la fiecare doi ani, sa fie taxat cu moderatiune si omenie, sa nu se mai ceara nimic pe deasupra. Tarile romane sa aiba la Constantinopole un “charge d’affaires” de religiune greaca-ortodoxa, care sa fie tratat cu respectul cuvenit.

Enciclopedia Romana 1898 - Tomul I: De la A la Copenhaga

Sa ne cunoastem trecutul, istoria si, de ce nu, limba sunt lucruri care ne macina sub o forma sau alta, mai ales cand esti un tip caruia ii pasa. Sansa a facut ca sa ajung posesorul primelor 2 volume a Enciclopediei Romane, editia 1898, aparuta sub tiparul editurii W. Krafft din Sibiu. Lucrarea a fost elaborata de catre “Asociatiunea pentru limba romana si cultura poporului roman”, avand printre autori nume grele ale culturii si stiintei precum: Victor Babes, Grigore Antipa, Titu Maiorescu, Anghel Saligny, Nicolae Teclu si multi altii. La o parcurgere sumara a tomului am fost surprins de felul in care au fost pastrate cuvintele de origine latina, multe dintre ele fiind denaturate sau usor modificate astazi.

Asadar imi voi incepe periplul printre meandrele limbii romane si istoriei si culturii romanesti, asa cum se aratau ele la sfarsitul secolului XIX. Parcursul va fi intr-o ordine strict alfabetica, asa ca daca vi se pare ca am sarit ceva, v-as ruga sa-mi atrageti atentia.

Aborigines (actualmente aborigeni) - sensul il stim cu totii, forma insa respecta aproape ad literam varianta latina: Ab origine

Abrud - desi istoria recenta ne prezinta Abrudul ca fiind atestat documentar in 1271, E.R. din 1898 ne ofera un Abrud realmente impunator in perioada Daciei Traiana. Cu numai 6-7000 de locuitori azi, Abrudul lui Traian aduna circa 20000 de suflete, care incepand cu anul 105 d. Hr. aveau sa sporeasca bunastarea imperiului cu cca 10.000 de punti de aur curat in fiecare an.

Academia Romana - dupa abdicarea lui Cuza, in noul guvern format, pozitia de Ministru al Culturii a fost ocupata de C.A. Rosetti. Din prima zi a preluarii portofoliului acesta prezinta Consiliului de Ministri un proiect de infiintare a Societatii Literare Romane. Aceasta urma sa fie formata din 7 membri provenind din Regat, 3 din Transilvania, 2 din Banat, 2 din Maramures, 2 din Bucovina, 3 din Basarabia si 2 din Macedonia.

Nu inteleg de ce Academia Romana de astazi ii confera merite lui Al. I. Cuza, cand acest proiect a luat fiinta exact a doua zi dupa ce acesta a abdicat. E drept ca Al. I. Cuza a fost un promotor al culturii, stiut fiind faptul ca incepand cu 1863 acorda un premiu pentru cea mai buna carte stiintifica romaneasca, insa asta nu are nimic comun cu realitatea insasi.

Ba, mai mult, in regulamentul ei se specifica: “Austria, suntem siguri ca va privi cu multamire impartasirea la lucrarile acestei societati a invatatilor romani din Ardeal si Bucovina.” As zice ca a fost o actiune extrem de curajoasa avand in vedere implicatiile ei in teritoriile aflate inca sub dominatie straina.

Un alt amanunt peste care se sare astazi, il reprezinta depolitizarea Academiei, la prima sa sedinta, ce a avut loc dupa infiintare. Ministrul president de atunci, Stefan Golescu, a rostit in cuvantarea de deschidere: “Guvernul din aceasta data nu mai poate avea niciun amestec in lucrarile Dumneavoastra. Ministerul va depune in mainile dvs fondurile, al caror depozitar legal pana azi era ministerul”  

Asta e o intrebare de secole, in cazul meu potrivindu-se la sectiunea “In pat cu dusmanul”, pentru ca daca eu sunt un pro-londonez convins, sotia e o pro-parizianca la fel de convinsa. Totusi dupa 2 vizite in cele 2 capitale europene, am incercat sa pun in balanta cele vazute. Iata ce a iesit (cu litere ingrosate au fost marcati “castigatorii”):

Eiffel Tower vs London Eye (desi are lacune mari in administrare, Turnul Eiffel e Turnul Eiffel, No. 1 in Paris la capitolul atractii turistice)

Notre-Damme vs Westminster Abbey - Construite aproximativ dupa acelasi sablon, diferenta este uriasa. Sincer, Notre-Damme, considerata de altfel Km. 0 in Paris, este un zero turistic. Numai daca te gandesti cat a muncit Victor Hugo pentru a scapa catedrala de la demolare, si tot merita creata o poveste turistica in jurul lui Quasimodo si al Esmeraldei. Este probabil cea mai mare deceptie turistica pe care am intalnit-o pana acum.

Sacre-Coeur vs St Paul’s Cathedral - Pozitia in peisajul Parisului si atmosfera din jur au cantarit decisiv.

Louvre vs National Art Gallery - desi e un muzeu al secolului XX, oarecum depasit pt sec XXI, colectia din interior face diferenta.

D’Orsay vs British Museum - Poate si pentru ca am vazut d’Orsay imediat dupa Louvre, acesta din urma nu m-a impresionat cu nimic. E greu sa privesti lucrari ale pictorilor francezi (as zice mai degraba cvasi-necunoscuti), cand in prealabil i-ai “vazut” pe Michelangelo, Da Vinci, Rafael, Velasquez, Van Gogh sau Rembrandt.

Conciergerie vs Tower of London - Pentru ca englezii stiu sa faca muzee, iar francezii nu. Daca as fi pus in balanta Revolutia franceza sau Batalia de la Hastings, mai toti am inclina spre momentul din istoria Frantei. Cum insa francezii nu stiu sa-si puna in valoare atuurile, Tower of London este “on top”.

Pont Alexander vs Tower Bridge - Pentru ca de data asta Tower Bridge e Tower Bridge. E undeva in inima mea, si nu l-as putea compara cu nimic altceva.

Champs Elisee vs Oxford Street - Desi englezoaicele se imbraca mai bine ca frantuzoaicele, Champs Elisee e “on top”, fara echivoc.

Georges Pompidou vs Tate Modern Art (cum n-am vazut decat Centrul Pompidou, care nu m-a impresionat deloc, cu exceptia expozitiei lui Brancusi, care de altfel e lasata in afara Centrului, nu mi-am putut da cu parerea).

Versailles vs Windsor Castle - nu castelul in sine, cat gradinile fac diferenta

Napoleon Dome vs Nelson’s Column - poate usor deplasata comparatia, motiv pentru care si diferenta in favoarea Parisului

Roland Garros vs Wimbledon - Cu toate ca prefer zgura franceza, ierbii londoneze, Wimbledonul e “piatra cea grea” pentru orice tenisman din lume. 

Stade de France vs Wembley - O decizie luata pe baza renumelui arenei si nimic mai mult

Disneyland vs Madame Tussaud’s - iarasi o comparatie deplasata, insa avand in vedere ca cele doua atractii apartin aceleiasi firme, le-am pus in balanta. A nu se crea vreo confuzie cu celelalte Madame Tussaud’s din lume, care sunt mult sub valoarea celei din Londra

Arc des Trumph vs Admirality Arch - Renumele face diferenta si in acest caz

Charles des Gaulles vs Heathrow - Atat ca marime, cat si ca organizare, Heathrow bate CDG categoric

Galeriile Lafayette vs Harrod’s - Pentru ca Harrod’s e mai mult decat un magazin, e un “templu” al consumatorilor

Place Pigalle, Parthenon, Grand et Petit Palais, Luxembourg vs Buckingham Palace, Big Ben, Houses of Parliament, Royal Horse Guards, Greenwich.Un scor egal 8-8, insa astept si parerile voastre, subiective sau obiective.

Orice s-ar spune, Londra ramane Londra, in ciuda schimbarilor din ultima vreme, atat climatice, cat mai ales sociale. Da, Londra nu mai e demult locul care sa defineasca stilul britanic, englezii nu mai sunt reprezentati de acest oras, care totusi, sau poate culmea, ramane Meridianul 0, atat la propriu, cat si la figurat.

N-am regasit ceata londoneza, celebra de altfel, ba chiar nu am prins nici macar un strop de ploaie, insa am regasit atmosfera relaxanta a puburilor din Covent Garden si Leicester Square, iar asta m-a facut sa ma simt in apele mele, pentru ca, asa cum multi ma cunosc, sunt un anglofil convins.

Daca as sta sa judec la rece, fara a fi subiectiv, inevitabil comparatia trebuie facuta cu Parisul, pentru ca, nu-i asa, disputa dintre cele doua metropole europene dainuie de secole.

Mergand doar pentru un weekend am ales varianta “budget” pentru cazare si transport, fara pretentii prea mari, insa la capitolul asta Londra bate Parisul, pentru ca la 2 stele in Londra am stat ca la 3 stele in Paris, mult peste cele 2 stele in care am stat ultima oara acolo. Insa si pretul e comparabil. Si la capitolul curatenie sta mai bine decat Parisul, desi aici Viena si Praga le-au luat-o de mult inainte. Parisul este insa mai aerisit si asta da bine ochiului turistului. Am fost insa dezamagit de lipsa micului-dejun britanic. Daca “english breakfast” nu e, nimic nu e. As fi preferat sa platesc suplimentar, dar sa fie, insa se pare ca nu poti reface o atmosfera britanica cu indieni, rusi si filipinezi.

La capitolul transport insa, puzderie de italieni. Parca se mutase toata Italia in buricul Londrei, si turisti asisderea: plin de italieni, spanioli si evident, rusi, ca astia sunt acum peste tot. Ii urmau, paradoxal, romanii. Fie criza cat de grea, romanul se plimba, si asta e bine, pentru ca pana acum 2-3 ani romanul statea lipit de gratar si manele, pe Valea Prahovei sau pe Litoral. Acum a inceput sa mai scoata capul in lume.

Ce-am mai gasit prin Londra? O lume in miscare: rusi si arabi luind cu asalt magazinele de pe Oxford si Regent Street, indieni “dezbracand” turistii cu suveniruri de 2 bani, dar si englezi alergand prin parcuri. Nu se mai lupta cu nationalitatile ce i-au invadat, se lupta cu kilogramele, cu sedentarismul, iar asta e de admirat.

Prea multe, in doua zile, nu se pot vedea, asa ca ne-am rezumat la Tower of London, London Eye, schimbarea garzii la Palatul Buckingham si o plimbare pe Tamisa. De altfel, era exact ceea ce nu “bifasem” in agenda acum 8 ani (cu exceptia schimbarii garzii). N-as fi acceptat nici in ruptul capului sa nu vad nici de aceasta data bijuteriile coroanei britanice, in frunte cu celebrul diamant “Koh-I-Noor” (va mai aduceti aminte de creioanele cu acest nume?).

Sunt 500 de ani de la instalarea pe tronului Angliei a variantei britanice a lui Dracula, Henric al VIII-lea, iar englezii nu se sfiesc sa se mandreasca cu asta si au ales si un slogan pe masura: “Dressed to Kill”. Nu ne-am infricosat nici de cele 6 neveste transate ale lui Henric, nici de corbii ce constituie un simbol al primei resedinte a lui Wilhelm Cuceritorul si care sunt nelipsiti din peisajul viu al cetatii, am bantuit vreo 2 ceasuri prin cotloanele cetatii, am vazut bijuteriile si-am taiat-o, pentru ca ne astepta o zi plina de kilometri, sau mile.

Milele astea multe facute “la picior” mi-au deschis supapa de admisie, asa ca nu am putut rata “A Pint of Abbey Ale” la cel mai renumit pub londonez, “The Lamb & The Flag”. Berea asta de abatie venise ca un pansament gastric, asa ca, dupa ce m-am doftoricit, am luat-o iar la talpa prin oras.

Asa de bine am dormit in noaptea aia, ca n-am mai auzit traficul infernal din Clapham South si, a doua zi dimineata, dupa un “cat-se-poate-de-mic-dejun” continental luam metroul spre Buckingham Palace. Nu incepuse parada cand am ajuns, insa mii de oameni impanzisera deja zona. Am asteptat mai bine de un ceas, de altfel schimbarea garzii s-a cam lasat asteptata si, asa cum era de presupus, a fost mult mai saraca decat acum 8 ani. Criza, bat-o vina!

Am continuat apoi cu o plimbare pe Tamisa, as putea face si aici o comparatie cu plimbarea de pe Sena, insa si la acest capitol, se pare, Londra bate Parisul si am incheiat weekendul londonez acolo unde le place doamnelor mai mult: la Harrod’s. N-aveam noi bani de Harrod’s, insa daca nu-ti duci nevasta acolo, ti-o va reprosa toata viata, asa ca pentru linistea mea m-am supus dorintelor feminine.

Si cum toata literatura turistica te indruma catre salonul de inghetata, n-am rezistat tentatiei si preturilor exorbitante si am incercat o cupa medie ca pret si marime. Vreti sa aflati o parere? Nici nu se compara cu inghetata la cornet de 1 EUR din Italia. In Italia, la San Gimignano am mancat, poate, cea mai buna inghetata. Chiar si la bulgari am mancat inghetata mai buna ca asta de la Harrod’s. Dar, deh, trebuie incercata in viata si inghetata de 12 Lire Sterline, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti.

Atunci cand vine vorba de agricultura si de performante in domeniu, invariabil punem Olanda “on top”. Salata, recoltata la cateva ore de cand a fost plantata samanta, a ajuns deja celebra, asa ca nu mai surprinde pe nimeni. Si atunci cu ce ne mai surprinde Olanda?

Ei bine, dupa ce ani de zile a “predat” ingineria genetica in agricultura, Olanda se intoarce la agricultura “primitiva”, accentul punandu-se tot mai pregnant pe produsele bio. Cu alte cuvinte, au inlocuit azotatii si fosfatii cu ce credeti? Cu cacatii. Si cum in materie de cresterea bovinelor, olandezii sunt printre fruntasi, maldare de cacat zac pe ogoarele manoase ale patriei. “Ei si?” veti spune, doar toate tarile vestice au migrat catre produsele bio. Stati ca n-am terminat.

Acum stai si te gandesti cine baga mana in cacatul ala, sa-l imprastie pe camp? Ei nu, olandezul are mandria lui de cel mai si cel mai, nu se coboara pana acolo, insa asta nu l-a impiedicat sa gaseasca o solutie tehnica. Si uite asa a aparut masina de arat si cacat (vezi foto), care pe langa discurile/ghearele folosite la arat, mai are si un rand de injectoare de cacat. A nu se intelege ca sunt injectoare “de cacat”, ca nu-s “made in china”, sunt injectoare PENTRU cacat. Practic, masina se alimenteaza cu fecale printr-o conducta flexibila, cu ajutorul unei pompe, ce trage cacatul amestecat cu apa dintr-o haba, apoi o alta pompa il refuleaza in sistemul de injectie, in timpul aratului. Ieri am cronometrat o astfel de masina: in mai putin de 3 ore a dat gata o parcela de 3-4 ha - arat+cacat. Cine o face mentenanta la masinile astea, atunci cand s-or infunda injectoarele (ca nu crez ca se sufla ca jiglerele de la Dacie), ramane o necunoscuta.

Asadar, in ordine fireasca, dupa ingineria genetica urmeaza ingineria de cacat.

Curat cacat, coane Fanica!

Incerc sa-mi imaginez o discutie intre 2 fermieri olandezi:

“Ce faci, Erwin, ce-i cu tine de esti asa necajit?”

“Sunt suparat, mai Jasper, ca mi s-a stricat cacatul. A luat nu stiu ce ciuperca si nu-l mai pot folosi ca-mi compromite toata recolta. Mi-au promis ca trimit saptamana care vine pe unul de la CC al PCR (Centrul de Cercetare al Politehnicii de Cacat din Rotterdam) sa il trateze cu niste substante, poate oi avea noroc si scap de belea.”

Va intrebati de ce nu apar si la noi masinile astea? Simplu, la noi  nu e cacat pentru agricultura. Tot cacatul se aduna la CASA POPOULUI, pentru ca acolo se mananca asa ceva la greu.

Desi am fost tentat sa mut discutia spre teme mai serioase, am decis sa raman consecvent si sa continuu povestea batava in mijlocul careia ma aflu. Weekendul trecut, cum ne cam saturasem de batut multi km, am hotarat sa-l petrecem in cel mai pur stil olandez: astfel am planuit noi o sambata pe una din insulele din nord si o duminica pe biciclete, un traseu de 60km, care insa datorita conditiilor meteo s-a limitat la numai 15. Da, “Living Like a Dutch”  sau “Dutch-iada” e o idee a mea destul de interesanta si pe care imi doresc sa o materializez cat de curand in Romania, voi incerca sa o promovez intai pe site, apoi daca lucrurile merg bine voi trece si la fapte. Deocamdata nu fac decat sa testez pe propria familie felul in care romanii s-ar putea adapta la felul de viata al olandezilor (si nu numai). Pana acum, dupa o luna de zile, rezultatele au fost intr-o oarecare masura incurajatoare.

Sa revenim la ziua de sambata. Punem noi TomTomu’ sa ne duca la Lauwersoog, punctul cel mai nordic al Olandei continentale, astfel ca dupa cca o ora de condus ajungem la destinatie. De acolo ne imbarcam pe unul din vaporasele ce executa curse orare spre Schiermonnikoog, una din insule, care este totodata inclusa si in patrimoniul parcului national din zona. Calatoria asta a fost parca una in timp, pentru ca aici, in insula, viata are un alt ritm. Sunt curios cum ar arata insula fara turisti, probabil ca una parasita, cel putin asa am perceput-o eu. Oamenii de aici sunt probabil frisienii cei mai conservatori, ce au fugit din Leeuwarden si imprejurimile sale, catre o zona in care sa-si regaseasca linistea. Se pare ca numarul destul de mare de turisti, veniti aici pentru “Mud Walking” i-a  ascuns si mai bine prin casutele acoperite cu paie, ascunse printre dunele de nisip. Aici nu vezi gradini amenajate ca ale continentalilor, ci casute modeste, de cele mai multe ori inconjurate de balarii.

Va veti fi intrebat ce este acest “Mud Walking”, poate vreo metafora? Ei bine, nu. Nu e nici-o metafora, ci doar o traditie mostenita din mosi-stramosi, aceea de a umbla descult prin namolul ce inconjoara insula in perioada refluxului. Asa ca daca vedeti oameni innamoliti pana la genunchi pe strada, sa stiti ca nu au facut altceva decat “Mud Walking” (vezi foto). Cred ca e perioada cea mai interesanta a zilei. In departare se pot vedea ambarcatiuni cu vele “esuate” pe dunele de nisip, aflate in asteptarea fluxului salvator care sa le readuca pe linia de plutire (foto 2). O zi in stil olandez trebuia sa contina si un meniu asisderea, asa ca mi-am “otravit” familia cu preparatele lor traditionale, dintre care doar “fresh hering” e singurul produs comestibil, si asta pentru ca e peste crud cu ceapa, fara a fi preparat in nici-un fel. In rest alimentatie de tip fast-food, preparata prin prajire, in baie de ulei: kibbeling (peste prajit), kaas-soufle (asemanatoare cu branzoaica noastra), frikandel (un carnat despre care nemtii ii iau la misto de cate ori apuca, si pe buna dreptate) si kroket (un baton prajit care contine in interior un fel de ciulama, dar pe care olandezii o numesc “meat”). La naiba, a vazut kroketul ala carne, cand m-am culcat eu cu Angelina Jolie. Scuzati comparatia, insa n-am gasit una mai elocventa

Si pentru a nu va mai obosi cu “verdictele”, va las sa priviti si pozele menite sa confirme cele spuse. In continuarea celor de pe insula, cateva case simple cu care am ramas dator episodul anterior. Pozele cu mancarea, nu aici, pe “Papabun”, un site partener si prieten ;) 

In mai putin de o luna voi face anul de cand m-am “batavizat”. Un an in care am batut Olanda in lung si lat, chiar daca nu inseamna decat zeci de kilometri, rareori sute. Ce orase am vazut? Amsterdam, Rotterdam, Den Haag (Haga), Utrecht, Groningen, Amersfoort, Apeldoorn, Arnhem, Nijmegen, Delft, Zwolle, Deventer, Lelystad, Enschede ca sa le amintesc aici numai pe cele mari de peste 100.000 de locuitori. Ce n-am vazut? Eindhoven, Maastricht, Breda, Leeuwarden, Emmen, Almere, Dordrecht, Den Helder, Alkmaar si cred ca am epuizat intreaga lista a oraselor importante, suficient zic eu, pentru a-mi face o parere obiectiva despre tara care, in ciuda celor citite si traite, continua sa-mi ridice semne de intrebare.

Ce va recomand? Madurodam si Corpus Experience in Den Haag, Erasmus Bridge si Cubus Houses in Rotterdam, Red Light District, Heineken Experience, Flower Market si o plimbare pe canale in Amsterdam, Walibi World si Efteling (parcuri de distractie), Delfinariul din Harderwijk, in functie de zona in care mergeti existand multe alte atractii facute cu pricepere, chiar daca nu au renumele celorlalte. Stiu ca Juliana Toren sau Apenheul nu va spun nimic, insa daca ajungeti la Apeldoorn pentru a vizita palatul Het Loo, lasati copiii sa se bucure si ei de unul din cele 2 locuri amintite.

Exista in jurul Amsterdamului, si nu numai, ateliere unde se confectioneaza celebrii “wooden shoes”. Daca aveti ocazia, nu ratati, e ceva unic, asemanator cu spectacolele ad-hoc din atelierele de sticlarie din Murano.

Insa ce imi plac cel mai mult in Olanda sunt casele oamenilor. Probabil ca din cele peste 1000 de poze facute in Olanda, mai bine de 500 sunt case, case simple, nu palate, nici macar viloaie de genul celor din Pipera sau Otopeni. Nu. Case simple, parter plus mansarda de cele mai multe ori, uneori nici macar atat, cu suprafete de pana in 100-120mp (amprenta la sol) si terenuri de 3-400mp, pentru ca aici nu-ti poti permite suprafete mari. Veti spune ca prin toata Europa vezi case simple bine intretinute si aranjate. Fals. Casele in Olanda sunt deosebite de celelalte. Felul in care isi aranjeaza spatiul verde, gazonul, arbustii, hortensiile le da un plus de personalitate.

Insa asta nu se vede pe aleile duhnind a marijuana din Amsterdam, pentru asa ceva o iei frumusel spre est, sau spre nord, de preferat pe drumuri de bicicleta. De Termunterzijl sau de Farmsum n-a auzit nimeni, sunt convins. Poate nici de Delfzijl, insa daca ajungi aici, nu mai pleci. Sau cel putin nu ti-ai mai dori asta. Aici, la nivelul asta, se face diferenta intre Olanda si restul Europei.

Afirmam cu ceva timp in urma ca, venind dinspre vest spre est, cu fiecare granita traversata ma intorc in timp cu 5-10 ani. Continuu sa-mi sustin parerea, ba mai mult, acum nu mai exista nici-un dubiu ca intre Olanda si Germania (considera de multi un etalon pentru lumea capitalista) este o diferenta de 5 ani, ba chiar mai mult. Am trecut granita cu Germania de cateva zeci de ori in ultimile luni si de fiecare data, parca, diferenta mi se pare tot mai evidenta.

De ce sunt olandezii cu un pas inaintea nemtilor? Pentru ca ei, dupa criza economica de la jumatatea sec XX, ce i-a zdruncinat puternic, au adoptat politica “Think in advance”, asemenea sahistilor ce incearca tot timpul sa gandeasca cu o mutare in fata adversarilor.

Acum, studiind mai indeaproape efectele acestei politici, inclin sa cred ca va avea efecte nedorite pe termen lung, asta daca nu “Think in advance” nu a luat in calcul si asa ceva. Si iata de ce?

Avansul luat fata de statele din jur face sa-i izoleze, relatiile cu vecinii sunt ca cele dintre noi si unguri sau bulgari, ei se indoapa acum cu ideea ca olandezii sunt cea mai desteapta, mai frumoasa si mai virila (chiar si asta am auzit-o) natie de pe pamant, toti ceilalti sunt prosti, in special belgienii si chiar daca nu o zic, ei o cred, iar asta e un lucru si mai grav.

Se spune ca au cel mai bun sistem educational din Europa. Poate ca da, insa tot mai multi straini vin sa studieze in Olanda, iar olandezii se cam refugiaza prin Franta sau Marea Britanie. E o diferenta ca de la cer la pamant intre mentalitatea olandezului de 50 de ani si a celui de 30. Ii separa nu numai 20 de ani de viata, ci si alti 50 de educatie. Chiar daca se adapteaza mai usor la conditiile zilei de azi, tanarul olandez a uitat ce e respectul, lucru de neconceput pentru cel de 50 de ani. Ce e lipsa de respect? Una din trasaturile predominante ale comunismului si sustinatorilor lui, iar Olanda este, din pacate, pe drumul infaptuirii idealurilor inalte ale marxism-leninismului. Cu regina sau fara, Olanda se pregateste de comunism, grija fata de om e reala, asa cum si-a dorit-o Marx, concurenta incepe sa dispara, cata vreme exista cate 2-3 mari grupuri in fiecare domeniu ce fac legea si stabilesc regulile pietii. Stiu, veti spune ca asta e de fapt globalizare, insa ce e globalizarea? Nu tot o forma premergatoare de comunism? Tineretul vrea comunism, desi nu stie prea bine cu ce se mananca.

In firma in care activez mai sunt vreo 15-20 de romani ce lucreaza aici, la sediul din Olanda. Exceptandu-ma pe mine, toti ceilalti sunt sub 30 de ani. Faptul ca mai toti au referinte foarte bune, peste (sau macar comparabile) ale celor olandezi de aceeasi varsta, ii deranjeaza. S-a scapat unul dintre ei la betie, pentru ca Emirakis, hoasca-batrana, stie sa profite de momentele astea cand berea preia controlul si lasa sa se vada lucruri ce stau ascunse in mod normal. Hooo, ca n-am dezbracat pe nimeni, nu va ganditi la prostii! O fi Olanda raiul gay-lor, insa nu m-am batavizat atat de rau.

Nu trebuie acum sa credem ca noi, romanii, suntem buricul pamantului. Si la noi generatiile ce vin sunt varza. Sa nu ne mai amagim cu olimpicii nostri de la matematica, le-a trecut vremea, nu mai suntem in top, chinezii vin tare din urma. Valul inginerilor romani, destul de bine cotati in prezent, e pe cale sa se sparga. Si nu e urmat de un tsunami, ci de o mare calma, iliesciana.

(promit sa revin si cu poze)

Bineinteles ca cei care au de castigat de pe urma acestei isterii turistice sunt proprietarii parcului. Un calcul sumar, asupra caruia nu insist, ma conduce la un profit de minim 10-15 mil/luna. Ce mai conteaza ca lumea se calca in picioare prin parc, ca mizeria si lipsa bunului simt domina cu autoritate aspectul general,… bani sa iasa!Si acum hai sa despicam putin notiunea asta de safari: in mod normal ea ar trebui sa presupuna o multime finita, de ordinul zecilor de oameni care sa se plimbe printre sutele de animale.  Cand insa sunt mii sau zeci de mii de oameni ce defileaza prin fata a catorva zeci, poate sute de animale cum se mai cheama si pentru cine e spectacolul?Restul parcului e can-can: atractii rasuflate, ce le vezi si prin parcurile de la noi, majoritatea adresandu-se copiilor intre 3 si 8 ani. Asa ca daca aveti copii intre aceste varste, poate ca merita o vizita, in nici-un caz in weekend. In toate celelalte situatii, NU. “Sa spunem un NU hotarat acestui parc, tovarasi!” Si ca tot am adus in discutie “celebra” sintagma ceausista de mai sus, de care cei trecuti de 30-35 de ani nu aveti cum sa nu va aduceti aminte, sa revenim un pic si la “fauna” platitoare de care vorbeam la inceput si pentru care as putea fi acuzat de xenofobie. Am insa convingerea ca un strop de xenofobie ar fi un rau necesar pentru acest colt de lume care incepe sa se degradeze sub privirile tolerante ale legislatiei europene. Initial s-au deschis niste granite pentru a se permite infuzia de civilizatie dinspre vest spre est, in realitate s-a obtinut reversul. E trist, si avand in vedere ca si noi, romanii, am contribuit din plin la aceasta stare de fapt, e ingrijorator de trist.N-as vrea sa se creada ca nemtii sau olandezii sunt niste sfinti. Nici pe departe. Fiecare padure isi are uscaturile ei, numai ca la ei domina vegetatia, la noi uscaturile. E o realitate ce are radacinile in lipsa de cultura, de educatie, in sistemele educationale falimentare ale tarilor in curs de dezvoltare, despre care se vorbeste zilnic, insa nu se face nimic concret. Sper insa ca aceasta noua generatie, scolita prin strainataturi, chiar daca minoritara dpdv numeric, sa aiba candva puterea si hotararea de a schimba ceva…… in bine.