Azi o sa va povestesc cate ceva despre “birocratia” unei tari din “lumea a treia”, asa cum sunt considerate Emiratele Arabe Unite in creierele fals-nationaliste ale consumatorilor de tuica si manele.
Cum de data asta, nu s-a mai ocupat compania de toate actele necesare traitului si muncitului aici, a trebuit sa ma descurc singur. Si nu au fost deloc putine: Resident visa, Emirates ID, Bank account, Inchiriere apartament, inmatriculare masina, echivalare permis auto, obtinere permis de parcare rezident. Si colac peste pupaza, nu puteam sa ma ocup de astea decat dupa programul de lucru.emiru.jpg

Mai fusesem in Emirate acum 9 ani, atunci insa erau mult mai putine acte de obtinut, pentru ca veneam cu statut de vizitator, nu de rezident, iar atunci chiar m-am lovit de lentoarea minoritatii majoritare de aici (a se citi indieni). Acum insa e un curent puternic de emiratizare, iar locul indienilor incepe sa fie luat de localnici (or macar arabi). Nu-mi faceam prea mari sperante, ca si localnicii nu se intrec in viteza decat pe strazile principale din Abu Dhabi.
Prima zi in Emirate a fost cea a aplicarii pentru resident visa.
Vizita medicala la inceput (ora 9): in 20 de minute in care eram parca pe banda rulanta am fost testat in 4 cabinete: ORL, oftalmo, cardio unde mi-au facut EKG, plus analizele la sange. Parca si in Norvegia unde tot asa, erau foarte bine organizati si tot a durat ceva mai mult, cca 30 de min.
Tzusti de aici in masina si mergem la Ministerul muncii pentru inregistrarea contractului de munca. Soferul zice: “Daca e aglomerat o sa cam stam 15-20 de min si aici”. N-a fost si in 5 minute eram cu contractul inregistrat in sistem in drum spre oficiul unde se aplica pentru viza de rezident. Si aici am terminat tot in vreo 5-10 min. De-acum nu aveam decat sa astept pentru eliberarea cartii de identitate, care dupa spusele agentului dureaza cam 10 zile. N-au fost 10, au fost 7. Inshallah!
Odata ajuns emir cu acte in regula, a trebuit sa continuu cu procesul meu de emiratizare.
Primul pas necesar: cartela de telefon. Nu va vine sa credeti, insa in Emirate daca nu ai nr de telefon mobil, nu existi. Peste tot asta ti se cere: numarul de mobil. Asa ca dupa ce mi-am luat SIM card (trebuie spus ca si pentru a-ti lua card iti trebuie viza de rezident), urmatorul pas a fost contul in banca. Aici a fost mai simplu, ca nu m-am mai dus eu la banca, ci a venit banca la mine. Pai ce numai muntele sa vina la Mahomed?
Astia de la banca sunt ca peste tot: bancheri. Adica vor sa te jupoaie cu oferte care mai de care mai convenabile. In fine, ei au venit cu toate documentele de semnat, eu cu actele necesare si in 3-4 zile mi-a venit si cardul.
Tot ce mai aveam de pus la punct era transportul, insa pentru asta trebuia sa imi echivalez permisul de conducere, care inainte de toate trebuia tradus, ca autoritatile din Romanica nu mai scot permisele decat in limba romana. Ma sacrific intr-o zi la pauza de pranz si dau o fuguta la ambasada, singurul loc unde se pot traduce astfel de documente, pentru ca e necesara stampila ambasadei. Pai nu mi se facuse mie dor de birocratia de la noi? Iaca am gasit-o. Zice consulul ca e gata dupa-amiaza la 3, sa vin sa o iau. Ok, zic, vin pe la 5 cand plec de la munca. “A, nu, zice asta. Noi la 4 inchidem”. Adica o ora de munca dupa-amiaza e deja nefiresc de mult, inteleg. In fine mai vorbesc cu sefu, ii explic si cand sa plec, ma suna individul ca sa vin a doua zi la aceeasi ora, ca li s-a blocat sistemul si nu poate sa scoata la imprimanta. Ma fac ca inteleg situatia, ca doar a scoate 10 randuri la imprimanta e o operatiune complexa si ramane cum a stabilit el. Asa ca a doua zi pe la 4 fara un sfert eram iar la ambasada. Ma asteapta o tanti, intre 2 varste (varsta a 3-a si a 4-a) care-mi spune ca “stiti, domnul consul a plecat la o urgenta si a uitat sa semneze”. Ei na, putea el romanul sa nu se faca de 2 bani pe unde se duce? Dar cand ai un octogenar in fruntea ministerului de externe, la ce te-ai putea astepta? A treia zi, deja, era vineri si e zi nelucratoare conform Kuranului. In fine, mamaie, o femeie dragutza totusi, imi da nr de mobil al lui “tovarasu”, ca sa-l sun vineri dimineata pe la 10 (nu mai devreme ca nu isi inghite galbenusul pana la ora aia), ca dumnealui asigura permanenta in acea zi (adica e de garda, cum zic medicii). L-am mai lasat a doua zi inca 5 minute si la 10 si 5 l-am sunat. La 10.15 eram deja la ambasada cu traducerea luata.
Cand m-am dus duminica la politie pentru noul permis, am rezolvat totul in jumatate de ora: incluzand aici traducerea din engleza in araba, examenul oftalmologic si eliberarea cardului (permisului).
In fine zilele trecute mi-am luat si permisul de parcare rezidenti, ca aici nu parchezi pe unde ti se rupe tie, ca li se rupe si lor si iti deschid cont de depuneri la politia circulatie. Tot vreo 20 de minute a durat cu totul si aici.
Si uite asa, tot uitandu-ma dupa camile, m-am trezit emir cu patalama la mana intr-o tara pe care unii inca o mai considera lumea a treia.
Ah! am uitat sa va spun: se vorbeste peste tot limba engleza. Mai bine decat in Singapore. Chiar si la piata de zarzavat.
Mr president, we understand America first, but can we say Emirates second? Not third.