Cum la intrebarea de mai devreme nu-mi propusesem sa gasesc un raspuns imediat, nici nu mi-am batut prea tare capul, asa ca am lasat timpul sa curga in favoarea mea, mai ales ca nu aveam decat 3-4 zile de stat in Phuket si nu era vreme de zabovit. Asa ca am uitat rapid de raceala tipic tailandeza cu care am fost intampinati la hotel, de felul in care arata camera, comparativ cu ceea ce platisem si am testat serviciile oferite de hotel in ceea ce priveste tururile organizate. Si cum pentru inscrierea in astfel de tururi se face cu macar o zi inainte, ne-am considerat norocosi sa gasim bilete pentru FantaSea in chiar respectiva seara si bilete pentru James Bond Island tour, in urmatoarea zi. Abia cateva ore mai tarziu, aveam sa constat ca, aceleasi bilete m-ar fi costat cu cca 800 Bahti mai putin fiecare (80 RON), daca le-as fi luat de la una din „agentiile” de turism ce-si desfaceau produsele la taraba, in plina strada. Am privit insa pozitiv, faptul deja se consumase, si am ales aceasta varianta pentru urmatoarele nostre tururi: Phi Phi Islands si Elephant trekking.

Asa ca dupa ce am bolit, la propriu, cateva ore in camera, in timp ce fetele au testat plaja din Phuket, am plecat sa testam delicatesele bucatariei thailandeze la unul dintre restaurantele cu staif si recomandari pe masura ale site-urilor de turism, gen TripAdvisor, Baan Rim Pa. Localul, asezat intr-o locatie deosebita, pe malul marii, iti oferea o priveliste de ansamblu a intregii plaji, Batong, iar calitatea produselor chiar nu a lasat de dorit: atat Tom Yum Fish soup, cat si Chicken Green Curry si Red Thai Curry Fish, impreuna cu nu mai putin celebra Papaya Salad au facut pe deplin deliciul papilelor mele gustative, chiar daca fetelor li s-a parut un pic cam iute. Cunoscand insa bucataria thailandeza, as zice ca am fost serviti exact ca niste straini, cu bucate doar putin picante, pentru ca daca as fi cerut „normal spicy”, nu stiu cat de mult ne-am fi atins de ele. Mancarea, asadar, nu a fost foarte picanta, pretul insa da, neobisnuit de mare pentru Thailanda, insa as zice in zona normalului, daca le compar cu cele din Singapore. Una peste alta, fara sa ne spargem in figuri, 3 persoane, aproape 300 RON, in banii nostri.

Acum, cu burta pusa la cale, o punem iar de drum si iata-ne in autobuzul ce avea sa ne duca spre atractia no. 1 in Phuket, dupa cum scrie pe mai toate panourile publicitare, FantaSea, showul no. 1 in Thailanda si, cate si mai cate epitete, care mai de care mai incitant. Cum la pomul laudat sa nu te duci cu sacul, din nefericire proverbele romanesti s-au dovedit a fi de mare actualitate si in Thailanda. O mare teapa, ca sa nu zic mai mult. Am vazut numere de circ cu elefanti mult mai interesante decat ceea ce se dorea a fi spectacolul no. 1 cu elefanti din toata lumea. Acum inteleg faptul ca elefantul e animal sacru in Thailanda, asa cum vita e in India, insa parca nu mi-as dori sa vad dresuri de vaci in India. Sau poate, mai stii…
Am hotarat sa raman cu lucrurile pozitive din aceste calatorii, asa ca acea jumatate de ora in care am adormit la spectacol, am luat-o ca pe un bonus si, daca n-ar fi fost racoarea serii care sa ma tina treaz, as fi ratat si „finalul apoteotic” al showului cu elefanti, cand mezinul turmei si-a lasat pe scena resturile cinei si pranzului din acea zi, iar ingrijitorii in picioarele goale, tropaind prin pisat si cacat, in intentia de a readuce scena la starea initiala, nu au facut decat sa starneasca zambete si dezgust deopotriva in randul spectatorilor. Am incheiat astfel prima zi in Thailanda, insa stiam foarte bine ca urmatoarele tururi aveau sa fie in realitate tintele noastre turistice si eram hotarati sa ne concentram pe ele.

export.jpg