Se pot spune multe despre China, multe dintre superlativele planetei ii apartin, de altfel, insa nimic nu o defineste mai bine ca titlul de mai sus. Ca daca tot avem o tara a “soarelui-rasare”, Japonia, era normal sa avem si o alta a “soarelui-dispare”, pt ca in China, dragilor, Soarele apare pe cer cu mult dupa ora la care el ar trebui sa rasara, datorita perdelei groase de noxe ce plutesc asupra celei mai poluate tari din lume, fara nici-un fel de echivoc. Ei bine, daca China detine 20% din populatia globului, e bine de stiut ca ea detine cca 40-50% din cantitatea de noxe de pe Pamant. In Shanghai, de pilda, indicele de poluare este de 40 de ori mai mare decat limita maxima admisa, iar in zona in care ma aflu, Guangdong, doar de 20 de ori. Uitati de miturile chinezesti vandute prin mica publicitate, nu sunt altceva decat fake-uri ca de altfel toata China, insasi. Nimic nu e natural aici, totul e un mare fals, mai putin sobolanii ce bantuie prin restaurantele cu “staif”. Nu stiu daca e anul sobolanului sau nu in calendarul chinezesc, insa in mica suburbie, Humen, unde ma aflu, este o realitate. Si ca tot vorbeam de Humen si Guangdong, sa va fac o scurta descriere, care sa va scuteasca de Wikipedia: Humen este o suburbie de cca 2 milioane de locuitori a orasului Dongguan (8 milioane), care si el la randu-i e un oras aparut “peste noapte” intre mult mai celebrele Guangzhou (14 milioane) si Shenzen (12 milioane). Ei si daca nici de astea n-ati auzit, atunci trebuie sa stiti ca dupa Shenzen, lantul se incheie spectaculos cu Hong Kong (doar 7,5 milioane). Ei, si uite asa, ajunse Guangdongul, cea mai populata provincie din China, care la o suprafata mai mica decat a Romaniei, aduna peste 100 milioane de capete (am exclus Hong Kongul, care e provincie separata). Foto 1: Centrul Humen-ului, asa-zisa capitala a modei, vis-a-vis de Grand Noble Hotel.

c1.jpg

Intrarea in China a fost prin aeroportul din Guangzhou, iar primul lucru care mi-a sarit in ochi era ca in afara de fata de  la ghiseul de informatii, nimeni nu vorbea engleza. Desi imi aminteam de experienta din Korea unde soferul incurcase aeroporturile, cand am vazut ca nu e nimeni care sa ma astepte in aeroport, am zis ca experienta se repeta, insa spre bucuria mea n-a fost sa fie. In cele din urma am dat de soferul de la companie, care uitase sa mai ridice placuta cu numele companiei, sa poata fi vazuta. O fi fost si omul satul de spectacolele de pe vremea lui Mao, cand probabil, pionier fiind, era obligat ca la comanda sa ridice cartonul cu o anumita parte a conducatorului iubit. Si mai apoi, in drumul spre hotel, peisajul nu facea decat sa-mi dezvaluie sursa de inspiratie a lui Ceausescu: blocuri “cutii de chibrituri” cu balcoane inchise cu cornier, blocuri paravan care sa ascunda mizeriile din spatele lor, reclame luminoase care sa ascunda intunericimea din locuinte. Welcome to China, my dear, the land of nobody. Un nobody de peste 1 miliard de locuitori, din pacate. Drumul spre hotel mi-a facut cunostinta cu tipul soferului chinez, asemanator cu cel al romanului, insa mult mai agresiv. Acum, inteleg ca pe-al meu il deranja ca ala din fata noastra se nascuse pe banda a treia si nu voia sa o elibereze sub nici-o forma, inteleg sa dai flash-uri, insa sa mentii flash-urile si sa claxonezi in continuu, la ce ajuta dupa ce l-ai depasit cu secunde bune in urma? Bun, acum dupa aproape 2 ore de mers pe autostrada, a venit vremea sa intram in oras. Aici nebunie mare in trafic, aproape ca in Bucuresti. Desi mult mai putine masini ca la noi, buluceala e de 10 ori mai mare: biciclisti si motociclisti pe contrasens, pietoni ce traverseaza intersectia pe diagonala, facand slalom printre masini si, aproape evident, politisti care asista neputinciosi la spectacolul stradal. Mormanele de gunoaie luate in picioare sau intre roti de participantii la trafic nu fac decat sa completeze imaginea apocaliptica a fostului, candva, mare imperiu. Un lucru imi este tot mai clar: in China comunismul a distrus infinit mai mult decat in Romania sau Rusia, aici si-a desavarsit “opera”. (Evident am exclus Coreea de Nord, acolo e altceva decat comunism, e ceva mult mai infiorator). Foto 2: Gunoaie plutind in apele santierului naval din Guangzhou

c2.jpg