Asa cum la scoala dupa botanica a urmat zoologia, tot in aceeasi ordine am executat si eu weekendurile turistice in SG, asa ca weekendul trecut am testat Night Safari, o atractie nocturna cum de altfel ii este si numele. Asta insemnand de cand se lasa seara, adica pe la 7, pana la 11pm, apeland pentru asta la unul din tururile organizate, cu plecare de la Marina Bay Sands. Ca unii au ajuns aici cu Ferrari-ul ca sa se urce in autobuz, deja nu mai conteaza. De fapt asta e unul dintre marile paradoxuri ale Singapore-ului: in timp ce pretul unei masini pe care in Europa dai 40-50.000EUR, aici ajunge la 200-250.000SGD, adica fo 150.000 EUR, tarifele la serviciile de taxi si inchiriere masini sunt mai mici decat in UE. Un apartament costa in jurul unui milion de SGD, adica vreo 600000 EUR, insa chiria e tot cam pe la 1000 EUR, ca in Europa. Mandria asiaticilor de a-si etala bolizii pe sosele pare a fi mai mare decat pe Calea Dorobanti, un mare semn de intrebare la care nu cred ca voi gasi raspuns prea curand.

a1.jpg

Si revin la Safari-ul meu nocturn, unde pentru prima data in viata mi-a fost rusine ca sunt european. Ajungem noi cu chiu cu vai acolo, ca pana s-a adunat lumea, pana ne-am strecurat prin traficul din centru, a trecut cam o ora pana am ajuns la locul faptei. Aici ghida noastra ne prezinta ceea ce avea sa urmeze, punctand foarte apasat faptul ca in Singapore protectia animalelor are o semnificatie deosebita si ca fotografiatul cu blitz este interzis, la fel ne-a rugat si sa nu facem galagie. Stiind cat de mult se pune pret pe respectarea regulilor in Singapore, m-am conformat imediat, dar ce sa-ti faci cu “merkelii”  avortati din jungla europeana care au dat bine-merci din cap (probabil ca li s-a tras de la carnea de cal din lasagna), s-au asezat frumos la rand in asteptarea vagonetului care ne-a plimbat prin jungla, pardon prin “rain forest”, ca jungla dupa cum am vazut are alte conotatii si cand am ajuns la locul faptei au ejaculat cu blitzurile pe bietele animale, de nu credeam ca o sa vad vreodata hiene hartuite de altele mai rele.

A incercat saraca ghida, a oprit trenuletul de vreo 2 ori, dar cu Tarzanii europeni nu poti sa te pui. Alaturi, pe aceeasi banca cu mine, 2 tineri din Korea. Si baiatul asta a fotografiat, insa a venit pregatit cu obiective adaptate la fotografiat pe timp de noapte si a reusit sa faca niste poze absolut superbe. Din tot peisajul asiatic ce ma inconjura (era si un grup din Japonia, pe langa cel european, in acelasi tren), o singura pata neagra a existat, ca deh, padure fara uscaturi nu se poate: un familion din China. Pe-astia ii recunosti repede, pe unde se duc, pleaca cu tot neamul, de la ala de 80 de ani, pana la aia de se dau la topless-ul matern in cautarea hranei. Si-aici a existat un Tarzan chinezesc, ca doar chinezii copiaza orice, dupa cum bine stim si induram, care s-a dat la bietele hiene. Cand a vazut insa ca nu poti face din rahat, bici, si-a bagat aparatul in buzunar si s-a potolit. Dar ce credeti, ca tarzanii europeni sau potolit? Ei as! Doar ce ne-am dat jos din trenulet si, la indicatiile ghidului, am luat-o pe cateva trasee pietonale ce te purtau prin padure. Pai cand au inceput Tarzanii sa-si dea drumul la chiuituri si urlaturi, Johnny Weissmuller parea doar o minciuna. Daca vreun OZN ar fi survolat aria respectiva si ar fi vazut ce se intampla acolo, nu ar fi stiut daca oamenii au venit sa vada animalele, sau animalele au venit sa vada spectacolul “uman”. Faptul ca i-am numit “merkeli” la inceput a fost, nu pentru ca am ceva cu madam Merkel, ci doar pentru faptul ca tarzanii respectivi erau co-nationali de-ai ei. Si nu era vreun grup de tineri teribilisti de pe “Dorobantii” lor, ci oameni trecuti de 50 de ani. Din pacate acolo s-a vazut adevarata fata a Europei, asa arata Europa vazuta din afara ei, o jungla populata cu specii ce ar trebui extirpate pentru insanatosirea populatiei globului. Si cu toate acestea, europenii sunt tratati ca niste musafiri de lux in Asia (intr-un fel justificat, cata vreme contribuim din plin la bunastarea Asiei in general, a Chinei in special). Asa ca, ceea ce trebuia sa se numeasca “Fishing Cats” a ajuns un mic fiasco datorita “animalelor” de pe margine. In loc sa vedem pisici salbatice care sar in apa raului sa prinda peste, am vazut pisici plimbandu-se in aval si in amonte in cautarea unui loc ferit de blitzuri in care sa poata pescui.

a3.jpg

Mi-am incheiat aventura prin jungla euro-singaporeza in acelasi nefericit mod, cu crispy wings in loc de un inexistent, dar asteptat kangaroo-burger si un taximetrist care a avut nevoie de GPS-ul meu ca sa ma duca acasa  (in conditiile in care nu locuiesc pe cine stie ce coclauri). Va las totusi in compania pozelor, asa cum le-am putut face pe timp de noapte.

a4.jpga2.jpg