Incepusem sa va amintesc in episodul trecut de Marina Bay Sands si de apetitul de negociat al bastinasilor. Pe MBS, a nu se intelege “Mamaliga cu Branza si Smantana” dragi prieteni din multi-nationale, o sa o lasam mai la urma cand apuc sa ajung si pe acoperis, ca acolo e partea ei cea mai interesanta, insa comertul din Singapore vi-l etalez de indata.

S-o luam cu binisorul. Doaaaaaamnelor si domnilor, daca v-a spus vreo prietena din “hai-laiful” dambovitean ca al mai tare shopping pe lumea asta e la Milano si Londra, puteti sa uitati, ascultati ce va spune tata Koreanu, n-a vazut mama Europei shopping ca la Singapore (intre noi fie spus, daca Londra ar fi cine stie ce shopping attraction, cum se face ca londonezii fac shopping la New York???). Cand te-ai lansat la vale pe Orchard Road, apoi fii sigur ca ai nevoie de minim o saptamana doar ca sa treci in revista cei 2-3 kilometri de mall-uri de pe o parte si alta a bulevardului. Si sa nu credeti ca europenii sunt cei care asediaza Chanel-ul, Dior-ul sau Burberry. Urmasii lui Mao sunt mult mai numerosi si mai deschisi la punga. Pai, nu va spuneam ca si-au tras vile de milioane de dollari si masini asisderea? De unde ati vrea sa se imbrace?  Dar stati linistiti ca singaporezii s-au gandit si la barbati, pentru ei exista mall-urile de electronice, mie mi-a luat o jumatate de zi sa apuc doar sa trec in revista un mall de electronice si sa ma interesez de ceva gadgeturi ce n-au aparut prin Europa, pentru ca, daca nu stiati, ora exacta nu se mai da de multa vreme la Londra, ci aici in Asia. Am simtit asta de cand eram in Korea, iar cei ce mi-au citit serialul stiu ca nu aberez, acum nu am facut decat sa-mi intaresc convingerile. Un lucru imi este clar, iubesc Asia din ce in ce mai mult, iar faptul ca multa lume ma stie ca Gabi Koreanu nu este deloc intamplator.

Cum magazinele de imbracaminte nu m-au atras nici macar atunci cand aveam panatlonii rupti in cur, evident ca m-am “incurcat” cu fo doua mall-uri de electronice, pe numele lor de scena “Funan Plaza” si “Sim Lim Mall”. Primul e un mall mai “european” as zice, adica unul facut pentru turisti, mai degraba, decat pentru localnici, prin localnici intelegand cele 3 miliarde de suflete din intraga Asie, adica un mall in care marfa sta frumos aranjata pe rafturi, impartita pe categorii, spatii mari in care sa nu te simti sufocat, cu alte cuvinte genul cu care sunteti deja obisnuiti. Al doilea insa e inima Asiei, aici nu sunt reguli, nu sunt preturi, nu sunt fitze, aici se scrie relatia producator-consumator asa cum a explicat-o Alvin Toffler ca fiind al doilea val. Te simti ca intr-un bazar, este de fapt un bazar pana la urma si daca nu esti genul care sa negociezi preturi, nu ai ce cauta pe acolo, nu de altceva insa poti iesi in pierdere.

Dupa ce timp de o ora am batut unul dintre cele 6 etaje ale mall-ului in cautarea unui sistem CCTV, ajung la unul care imi face un calcul in fata si-mi zice, 985 dolari. Ii zic: “mai, nepoate am fost la nu stiu cate magazine pana la tine si majoritatea mi-au zis preturi intre 5-600 dolari”. “OK”, zice asta, “400$”. Cum nu eram hotarat sa cumpar, pentru ca nici nu eram presat de timp, dau sa plec. “300$, sir”  imi arunca indianul oferta in ultima clipa, fapt care de altfel m-a pus pe ganduri. Oare cat de mult ar fi putut cobori pretul? Stim cu totii ca toata marfa e facuta in China si e de proasta calitate, foarta proasta calitate si nici nu are cum fi altfel. Singaporezii nu se tem de pericolul “chinez”. Ei stiu foarte bine ca educatia lasata de Mao nu se vindeca in 10-20 de ani, iar peste 50 de ani vorbim deja de al treilea val al lui Toffler, unde relatia producator-consumator nu va mai sta la baza societatii.

1_mbs.jpg 

Ei, si tot plimbandu-ma eu pret de cateva zile pe Orchard Road, ajung si la capatul drumului, celebra zona Marina Bay, care pe langa hotelul care v-a luat mintile si pe care l-ati vazut in poza postata episodul trecut, adaposteste si un impresionant mall, lung de mai bine de o jumatate de kilometru si pe care va las sa-l priviti in poza.

Pana atunci eu ma apuc sa va povestesc despre lucruri cu adevarat importante dpdv turistic, cum ar fi “Singapore Botanical Gardens”, primul obiectiv turistic pe agenda mea virtuala. Si aici, pana la urma imaginile vorbesc mai mult decat cuvintele, totusi trebuie spus ca este cel mai frumos parc natural urban pe care l-am vazut. La o zi dupa ce mi-au mai trecut aburii “mahmurelii” botanice aveam sa gandesc la rece si sa compar acest parc cu vreun altul dintre cele vazute. Paris? Sunt ceva gradini pe la Versailles, dar nu e spatiu liber pentru public. La fel si la Schonbrun in Viena. Londra? St James sau Hyde Park sunt minciuni. Herastrau? Nici atat. A, da! Am gasit: Parcul Poporului din Craiova. E singurul care se mai apropie cat de cat, insa si acela e departe de Gradinile Botanice din Singapore. Abia vazand parcul din Singapore am stiut sa apreciez mai mult locul care, in urma cu mai bine de 20 de ani, era refugiul generatiei care impanzea “Centralul” craiovean si canta melodiile lui Tudor Gheorghe si ale Cenaclului Flacara in asteptarea iesirii la incalzire a Universitatii Craiova. 

2_nog.jpg

3_o.jpg

Dupa vreo ora de bantuit prin parc am ajuns si la “cireasa de pe tort”, adica la ceea ce cu mandrie singaporezii numesc “National Orchid Garden”, o expozitie spectaculoasa de orhidee, de toate formele, culorile si dimensiunile, care a reusit sa lase “gura-casca” chiar si un profan ca mine. Intre noi fie spus, pe mine chiar orhideele “gura-casca” (adica cele carnivore) m-au impresionat. Si iata ca timpul trecea fara sa-mi dau seama, trecusera mai bine de 3 ore si nu vazusem decat un sfert de parc, si asta la pasul meu - cei care m-au suportat prin calatoriile mele stiu foarte bine ce “talpa” am - asa ca m-am gandit sa aleg o cale de iesire, alta decat cele pe unde umblasem. Ei, si uite asa in drumul spre capatul de nord al parcului, imi iese in cale o placutza “Evolution Park”. Mai fac aici o paranteza pentru a va spune ca parcul acesta este totusi un parc tematic, chiar daca accesul este liber, intrare platindu-se doar la National Orchid Garden, si acolo e de numai 5 dolari, adica cca 3 euroi, asa ca parcul este impartit in diferite sectoare, voi mai reveni insa asupra lui, pentru ca asa cum v-ati dat seama, parcul asta mai cere o vizita cel putin, cu atat mai mult cu cat undeva, in mijlocul lui, de doua ori pe luna sunt concerte in aer liber.

4_eg.jpg 

“Evolution Park” asta suna interesant, asa ca tzup in el. Chetroaiele de la intrare ma faceau sa ma simt ca Simba in Lion King, dar cum de lipsa de hotarare nu duc lipsa, o iau catinel pe alee. Dupa fo 2-3 serpentine in coborare, intr-un decor ce chiar aduce a jungla, cu cine credeti voi ca dau ochii? Cu varanul, fratilor. Nu cu “Varanul” lui Gadea, ca ala nu ma impresioneaza catusi de putin, asta era un ditamai varanul de 1,70-1,80m, daca nu cumva chiar mai mult, care mi-a taiat calea la doar 3-4 metri in fata mea. Faptul ca prin vene imi curgea un sange ceva mai cald decat al lui, m-a facut sa actionez cu intarziere si, pana sa scot aparatul foto, a apucat sa se strecoare partial prin tufaris, ceea ce nu-nseamna ca n-am prins cateva cadre de colectie. Mai mult decat atat, a doua reptila, ceva mai “light” decat prima, a stat la poze, intinsa pe pietre la soare, mai ceva decat Cruduta, asa ca am putut s-o pozez din toate partile.

5_v.jpg

6_v.jpg

Cum portia de adrenalina pe ziua respectiva se cam terminase, mi-am terminat si eu periplul, cu ce altceva decat o bere luata de la “Bursa de bere” din Singapore (vezi foto)

7_b.jpg