1.jpg

Am lasat in suspans o intrebare care nu era neaparat retorica si, tocmai de aceea, intervin dupa multe luni de pauza. Intre timp nu am facut decat sa incerc sa-mi dau raspunsuri la intrebare: “De unde distanta asta intre noi si norvegieni?”. Raspunsuri simple gen “dictatura noastra comunista” si “petrolul lor” pot fi acceptate partial doar. Mai presus de aceste raspunsuri exista o diferenta de mentalitate, iar asta vine din educatie. Si nu ca ar avea norvegienii cine stie ce universitati de top, ci e vorba de educatia din familie, de educatia din scolile primare. Este suficient sa te plimbi pe strada ca sa constati, spre exemplu, educatia acestora prin sport si pentru sport. Mergeam spre centru, oarecum rapid pentru modul meu de a merge pe strada, sau foarte rapid pentru felul in care se merge in Romania. Nu cred ca va imaginati ca eram cel mai lent pieton de pe acea strada si nici nu exagerez cu nimic. Aici lumea parca alearga. Probabil ca e o trasatura ce caracterizeaza tarile nordice, nu degeaba marii campioni ai curselor de fond de acum 40-50 de ani erau Lasse Viren si Paavo Nurmi, este insa un fapt cert, iar inclinatia nordicilor spre sport este unul din plusurile lor.

3.jpg

Un mare atlet roman, poate cel mai mare alergator roman din toate timpurile, Ilie Floroiu, avea o vorba “Nordicii nu alearga pentru a fi campioni mondiali sau olimpici, ci pentru a fi campioni ai sanatatii”. Nu cred ca mai e de adaugat ceva aici. Decat poate ceva care sa completeze acest tablou al sanatatii lor si anume, mancarea. Spre deosebire de olandezi, care fac si ei sport poate mai dihai decat norvegienii, dar care mananca toate nenorocirile din lume -  probabil singura tara din Europa unde cozile la McDonalds sunt ceva obisnuit - norvegienii nu au uitat faptul ca in urma cu cateva decenii erau o natie de pescari si, chiar daca mancarea lor nationala sunt chifetelele cu sos (ca si la suedezi de altfel), va invit sa mancati peste pescuit, fie ca e vorba de cod, somon sau ton, gustul acestuia nu se compara cu ceea ce gasesti prin supermarketurile de la noi. E suficient sa vezi textura carnii de somon, una rosu-inchis, fara vinisoarele albe pronuntate asa cum ne-am obisnuit noi sa vedem carnea de somon de acvacultura, mult mai ieftina de altfel la noi, inexistenta in Norvegia. De altfel trebuie stiut ca in Norvegia, produsele norvegiene sunt mult mai scumpe decat cele de import, iar asta se datoreaza numai calitatii produselor norvegiene. Evident nu vorbim aici de masline, carne de cangur sau camila, pe care de altfel le poti gasi in magazine, dar evident nu au cum sa fie produse in Norvegia.

4.jpg