Ei, n-or fi fost toate roze pentru mine in acea zi, asa ca in apropiere de Lake Louise se puse de ploaie. Asta facu sa ma opresc la bifurcatia catre Moraine Lake si sa ma decid incotro o iau, avand in vedere ca atat Lake Moraine cat si Lake Louise erau repere in agenda mea. N-a mai fost nevoie sa ma hotarasc, ca au hotarat cei de la patrula montana inaintea mea. Mi-au explicat ca sunt nevoiti sa opreasca accesul spre Moraine lake pt ca deja e o coada de 2km pana la lac. Ptiu, drace, imi zic, sa vezi ca raman cu goluri in repertoriu. Asta e, go ahead to Lake Louise. Aici ajuns alta dandana, parcarea era full, de se facuse coada si la intrarea in parcare. Am avut noroc insa, ca tocmai iesea un card de masini din parcare si am reusit sa prind si eu un loc. Fuga apoi spre lac sa vad minunatie de Lake Louise.

3.JPG

Era oricum altceva fata de ce credeam eu ca e Lake Louise, nu lacul in sine, ci asa-zisa statiune, care in fapt e un singur hotel pe malul lacului, and that’s it. Peisajul insa e demential si mai bine il las pe el sa vorbeasca, chiar daca raman cu deceptia ca din cauza ploii nu am facut un tur al lacului in cautarea unei pozitii care sa-mi permita o fotografie de colectie. Urmatoarea tinta: Takakkaw Falls, a doua cascada din Canada ca inaltime (384m).

4.JPG

O sa las si de data asta asta imaginile sa vorbeasca iar eu imi voi vedea mai departe de drumul meu, de data asta catre Emerald Lake, cum insa in drumul meu a mai aparut un obiectiv neasteptat, insa bine indicat de marcajele turistice, am facut si aici un scurt popas, mai exact la Natural Bridge, al carui nume nu spune parca nimic despre maiestria cu care raul a sapat in piatra. Iar cat timp voi admirati si imaginea cu aceasta bijuterie a naturii, eu o sa ma urc la volan, ca mai am doar vreo 15-16km pana la Emerald Lake (lacul de smarald).

0.JPG

Odata ajuns aici, am uitat parca tot ce vazusem pana atunci. Ochii mi-au ramas lipiti de culoarea lacului, iar eu ramasesem tintuit in fata celui mai frumos peisaj din cate mi-au fost date sa vad. Poate ca si Matterhorn-ul in Elvetia, insa mai prin aprilie-mai cand exista zapada pe el, sa fie la fel de spectaculos, insa va rog sa ma credeti culoarea asta a lacului de smarald, ca nu degeaba e denumit asa, este incredibila. Imi rasuna in cap melodia aia cu refren obsesiv: “It’s unbelievable!”, pentru ca chiar asa si este. Si chiar daca nu am avut parte nici aici de cea mai prietenoasa vreme (de plouat nu mai ploua, dar nici soare nu era), culoarea asta a lacului imi va ramane fixata pe retina mult timp de acum inainte. Probabil ca daca America ar fi fost descoperita cu ceva mai mult timp inainte, n-am mai fi auzit azi de albastrul de Voronet.

6.JPG

Cu greu m-am dezlipit de Emerald Lake, pentru mine era deja materializarea expresiei “Finis coronat opus”, chiar daca pe drumul de intoarcere am facut un stop la Lake Moraine (intre timp dadusera drumul la circulatie). Probabil ca in alte conditii Lake Moraine mi s-ar fi parut mai spectaculos, doar ca ochii mei refuzau sa inregistreze si imaginea sa, preferand-o pe cea a lacului de smarald. Ceea ce insa m-a impresionat aici, era ca ne aflam deja la 1800m altitudine (ca si la Emerald Lake de altfel) si inca mai existau paduri de foioase, amestecate cu brazi. La noi, la 1800m, nu mai gasesti decat jepi. 

5.JPG