Si a venit si ziua de duminica, ziua “maratonului” meu turistic, o zi de basm, de genul celor ce incep cu “a fost odata” si se incheie cu “si au trait fericiti pana la adanci batranete”. Planul era schitat, de cu ceva vreme inainte, iar obiectivele au fost impartite in 2 categorii: MUST si NICE TO SEE, asa ca la ora 7:20 conform planului eram in masina, gata de start. In mintea mea era inca Elvetia, cu “bijuteriile” ei montane, iar Canada se dorea un challenge din toate punctele de vedere.

Intrarea in Parcul National Banff a marcat si primul punct in disputa cu rivala europeana, asta pentru ca taxa de 10 dolari pentru o zi, in care te plimbi cu masina pe unde vrei si nu platesti nici alte parcari, este chiar modica, in comparatie cu sutele de franci pe care le platesti in Elvetia. Iar cele 4 Parcuri Nationale din zona: Banff, Jasper, Yoho si Kootenai au o suprafata egala cu jumatate din Elvetia. Cu tot planul meu cu tot, o vizita scurta la Visitors Center in Banff era imperios necesara, pentru ca sfaturile pe care le primesti la astfel de oficii iti salveaza mult din eventualii timpi morti. Cum insa nu se cracanase prea bine de ziua (era putin trecut de 8:30), inainte de intrarea in Banff am dat-o cotita spre Minnewanka Lake si Two Jack Lake. Daca va inchipuiti ca lacul asta e umplut cu Jack Daniels, imi pare rau, dar trebuie sa va dezamagesc. Pozele de la lac, insa, cu siguranta nu va vor dezamagi (foto 1).

2.JPG

A fost prima “gura de aer” in Muntii Stancosi si deja vedeam altceva decat in Europa. Vedeam natura asa cum a fost lasata de mama ei, virgina, fara “cosmetizari” de marketing, cu micile ei imperfectiuni care te fac sa o indragesti si mai tare. Este deja 2-0 si nici n-am ajuns in Banff, la Visitors Center. Sau in fine, am ajuns. Am primit indicatiile de care aveam nevoie si am si taiat-o, ca orice secunda este pretioasa in economia maratonului meu. Cum in Banff prea multe nu sunt de vazut, calatoria mea avea ca urmatoare destinatie Lake Louise, celebra statiune de schi, amatorii “circului alb” stiu foarte bine acest lucru. Cum drumul spre Lake Louise se poate face atat pe malul drept, pe Trans Canada 1 Highway, cat si pe cel stang, pe Bow Valley Parkway, al raului Bow, acelasi rau despre care va ziceam ca imparte Calgary-ul in doua, am ales varianta “scenic”, cu un popas din categoria “NICE TO SEE” la Johnston Canyon. Ma rog, pentru americani, un canion de genul astuia nu e un MUST, cata vreme au altele mult mai impunatoare, insa in Europa ar fi cu siguranta. Asa ca am strabatut si drumul prin canion, pana la prima cascada, de data aceasta per-pedes, ca de-aia mergem la munte sa ne mai si dezmortim ciolanele, dupa care am revenit la masina pentru a-mi continua maratonul, nu insa inainte de a trece pe la magazinul de suveniruri. Aleg eu niste magneti, un calendar, un puzzle cu Lake Louise, fac un calcul, vreo 45 de dolari. In Europa m-ar fi costat cam la fel, dar in Euro. E OK imi zic si ma duc la casa.

“Trageti o carte!” zice cucoana, si-mi intinde cartile ca la Pacalici, sa aleg una.

“Ei na!” imi zic, “n-am fost norocos niciodata”. Am tras 4 de pica. Face tipa niste calcule si zice:

“30 dolars” si nu mai stiu cati centi. “You have 40% discount”

Fac si eu o mica analogie si-o intreb mai mult pt amuzament: “Pai si daca trageam 10 de caro, spre exemplu, aveam 100% discount?”

Numai ca tipa imi raspunde serios “Nu, aveati tot 40%, dar daca trageati As sau Joker aveati 100% discount”. Ma adusese la tacere. Nu insa inainte de a marca scorul: 3-0 pt Canada.

Imi iau, asadar, “jucariile”, grab a coffee si fuga la masina. Cap-compas: Lake Louise.  

8.JPG

7.JPG