Acu’ daca am inceput cu “Bestia” in capitolul I, musai e sa continuu cu “Bella”.

Iata-ne, asadar, in apropierea Veronei, intr-o oaza de liniste, asa cum probabil mi-as dori sa-mi petrec vacantele peste 20 de ani. Pana atunci poate desfiinteaza calea ferata ce trece prin spatele piscinei, ori poate apar trenuri silentioase care sa nu te trezeasca la orice ora din zi si din noapte. Si daca n-o fi nici asta, nu-i nici-o problema, mama-natura are grija de toate, iar la 64 de ani auzul meu se va degrada suficient incat urechea mea sa dea “Cancel” la orice suierat … de tren, sau de alta natura.

Dupa ce ne-am ostoit foamea cu niste fonfleuri specifice zonei, acompaniate de traditionalele paste si setea cu un savuros vin de Soave (asa se cheama zona) ne indreptam spre orasul bantuit de fantomele eroilor shakespeare-ieni, Romeo si Juileta. Despre Verona nu stiam prea multe, majoritatea cunostintelor noastre ce au trecut prin acest oras fiind dezamagite.

1.jpg

Si cum la pomul laudat nu te duci cu sacul, si reciproca e valabila, asa ca nici la pomul criticat nu trebuie sa te duci cu mana-n fund. Fapt pentru care m-am inarmat cu aparatul foto si am inceput explorarea in miez de noapte (se facuse deja 9pm) a “orasului-fantoma”. La prima vedere, ghilimelele de mai devreme aproape ca nu-si aveau rostul, pentru ca intrand pe una din marile artere ce converg spre Centro Vecchio, orasul arata ca dupa apocalipsa, iar fiica-mea pe buna dreptate m-a intrebat daca orasul asta chiar e locuit. Insa de indata ce am trecut pe sub arcadele din Foto 1, o alta lume a iesit la iveala si, as zice, o alta Italie, o Italie asa cum n-am mai vazut-o: animata, civilizata si … surpriza, foarte curata. Am fost prin circa 10 orase in Italia, insa de departe, cel mai curat oras dintre toate e Verona. Insa mai presus de curatenie este felul in care au stiut sa imbine arhitectura antica, cu cea medievala si cea contemporana. Aici nu vezi kitsch-urile din Milano sau Bucuresti in care mastodonti din sticla si otel umbresc cladirile istorice, aici totul are sens si gust. Bun-gust.

verona1.jpg

Ca balconul Julietei (foto 2) aproape ca trece neobservat, intra in firescul lucrurilor. Cu ce te poate impresiona un balcon dintr-o poveste, cand intregul oras pare desprins dintr-o poveste? O poveste reala insa si incredibil de … italiana. Atat de reala si de incredibila, incat prefer sa las fotografiile sa vorbeasca.

2.jpgimg_6092.JPGverona3.jpg