Daca aveati impresia ca Romania e o tara frumoasa, insa pacat ca e locuita, va inselati amarnic. Suntem niste mici copii pe langa urmasii lui Traian (fara Decebal si fara …Basescu). La a treia escapada italiana, si tot in Nord, nu aveam decat sa imi confirm ceea ce stiam deja: Italia e varianta materializata a celebrei povesti: “Frumoasa (adica tara) si Bestia (poporul)”, fara nici-o aluzie la “Tara. Poporul” a lui Vlahuta.

Ca daca nici anul asta n-am reusit sa trec Atlanticul, si nici nu-mi mai fac planuri in sensul asta, ci mai bine astept sa se intample de la sine, macar sa mai bifez o tara pe agenda mea de globe-trotter, si anume, Elvetia. Cum drumurile spre Elvetia pleaca din Italia (din pacate singurele zboruri de pe aeroportul din Constanta sunt spre Pisa si Bergamo), ne-am imbarcat la bordul deja traditionalului Ryan Air si cu putin inainte de miezul noptii ajungem in Italia si de-aici incepe si … distractia. Desi hotelul se afla la cca 4,5km de aeroport incercam sa ne tocmim cu taximetristii din Bergamo. Stiam ca mafiotii practica tarife de 20 de Euro pt cei 4km insa nenorocitii astia nu vor sa se lase sub 30 de Euro. Pana la urma cedam, neavand alta alternativa, ii aratam unuia din soferi (fiind 10 persoane, am plecat cu 3 masini) adresa, bolborosesc ei ceva in italiana si o taiem spre hotel. Ne dau ei bagajele jos, doi apuca deja sa o taie inapoi, insa eu voiam sa ma mai tocmesc cu al meu la pret. Ala ca nu, ca asa ne-am inteles, zic “OK”, dar imi dai chitanta. Cand aude macaronarul asta, zice un “bine” din ala sictirit, si face un gest violent cu mana in aer, de-i sar cheile de la masina printr-un grilaj, cazand intr-un subsol al hotelului. M-a bufnit rasul instantaneu.

In momentul asta, apare frate-miu, spunandu-mi ca ne-au dus la alt hotel si ca sa nu-i dau drumul sa plece. Si daca-i dadeam drumul n-avea cu ce pleca :) Ghinionul lui, de data asta, nu al nostru. Pentru ca receptionera era romanca si doar nu era sa tina cu ursul. A palavragit fata cu taximetristul in italiana si n-a mai avut incotro.  Ne-am intors la aeroport, am luat inca un taximterist cu un van, am incaput de data asta toti in 2 masini si-am taiat-o catre hotelul la care aveam rezervare. Intre noi fie zis, cat de idiot trebuie sa fii sa dai hotelului numele Airport, cand stiut este ca toate hotelurile de langa aeroporturi folosesc numele asta, fie ca e Best Western Airport, Ibis Airport sau Sheraton Airport.

Ne-am obisnuit insa cu asta, povestile mele turistice, atunci cand incep rau se termina bine, din pacate si viceversa e valabila.

Hotelul insa a fost OK, iar din ziua urmatoare am pus-o de drum. De data asta, Peugeot 5008 cum fusese promis, a fost Peugeot 5008, insa credeti-ma, e rusinea Peugeot-ului. Cele 7 locuri cu care se lauda sunt un fel de 5+ mini 2, iar ai nostri copii si-au depasit cam de multicel parintii la inaltime. N-avem insa nici-o problema, depasim pe autostrada cateva masini de Olanda si Polonia, toate burdusite si mai tare ca a noastra, iar asta ne face sa ne simtim deja mai bine …. si chiar mai confortabil, as zice. :)

Cum prima parte a zilei a fost dedicata muzeului miniaturilor din Elvetia (aproape de granita cu Italia, langa Lugano), voi amana aceasta parte pentru capitolul elvetian al povestirii si voi trece direct la partea a doua a zilei, Verona, despre care nu mi s-a spus decat ca in afara de balconul Julietei (care Julieta?) nimic nu e de vazut. Ce a fost de vazut, sau nu, aflati in curand…

11.jpg