Cine a trecut de 35 de ani nu poate sa nu-si aduca aminte de sintagma « viitorul de aur al omenirii » si nici nu o voi dezvolta, pt ca nu asta era subiectul povestirii. Cert e ca pentru prima oara in viata mea am incercat ideea acestui « ultra all inclusive », mai degraba fortat de imprejurari. Cum minivacanta asta de 3 zile a fost rezultatul unui premiu obtinut la un concurs de bridge, n-am refuzat-o, de altfel si curiozitatea era pe masura, datorita comentariilor pe care le auzi intre prieteni, in metrou, la serviciu, etc despre sejururile all-inclusive din Bulgaria, Turcia, Tunisia sau mai stiu eu ce alta destinatie. Din capul locului va spun ca sper ca acest articol sa-mi aduca suficient de multi dusmani, si n-o sa pun aici nici-un fel de ghilimele. Si nu ma refer la dusmani dintre cei pe care nu-i cunosc, ci din cei pe care ii stiu si pe care nu-i voi intelege probabil niciodata, asa cum nici ei nu ma inteleg pe mine. Sper sa fiu cat se poate de clar si concis :

  • All-inclusive, ultra-all-inclusive sau supercalifragilistic-all-inclusive au aparut din anumite necesitati, in locuri in care turismul nu se poate desfasura in conditii normale, ca de exemplu : tarile arabe, datorita atat religiei si culturii, dar si a diferentei de civilizatie dintre turisti si populatia bastinasa, insule izolate, croaziere. All inclusive deci se preteaza in Egipt, Tunisia, poate si Turcia, nu insa si in Bulgaria, Grecia, Romania, Spania, Italia sau mai stiu eu ce alta tara, considerata « europeana ». Este foarte posibil ca Bulgaria sa fi dezvoltat acest turism tocmai pentru a proteja turistii de talharii bulgari, arhicunoscuti la noi in tara.
  • Da, putem vorbi de pensiune, demi sau full board, insa genul asta de vacante se adreseaza, ca si CROAZIERELE (nu va hliziti, ca nu exagerez cu nimic) persoanelor de peste 60 de ani, asa ca daca vreti sa fiti ridicoli, tot ce va sfatuiesc este sa plecati intr-o croaziera in Caraibe.
  • Exista aici si cateva exceptii : familii cu copii sub 7 ani, ei sunt singurii ce ar trebui sa se orienteze catre asa ceva si familii, cupluri ce nu isi permit financiar un alt gen de vacanta. Mai exista aici si cuplurile ce-si doresc doar liniste, pentru a se elibera de stresul din timpul anului. Pe ei ii rog sa ma scuze, articolul de fata nu li se adreseaza.

As vrea insa sa ma iau de « sclavii » turismului all-inclusive ce isi permit si alte vacante, dar n-o fac fie din snobism, fie de lacomie (sa umplem matul tata, ca d-aia-i all-inclusive, sa bem si sa mancam ca porcii), fie din ignoranta. Pe genul asta de “turisti” nu-i intereseaza locul unde merg, ci numarul de stele al hotelului si cantitatea de potol ce poate fi ingurgitata. Pe-astia daca-i trimiti la greci, n-o sa-ti povesteasca decat despre blanurile ieftine din Paralia-Katerini sau mancarea greceasca din insule. N-au auzit ei de Delphi sau Peloponez. Cel mult de Meteora si muntele Athos, ca le-a soptit Jiji Becali, prin zecile de microfoane intinse spre jiltu-i de aur, de catre profanii presei scrise si vorbite de la noi. Si poate nu i-as fi luat in colimator, ci i-as fi lasat sa se scalde in ignoranta care-i face sa se simta atat de bine, daca atunci cand imbuibati de alcoolul free-of-charge al “all-inclusive”-ului, ar da manelele mai in surdina si-ar respecta si pe vecinul bulgar, german, venit si el la odihna. E o chestie de bun simt, o chestie ce ne lipseste noua, ca natie.

hotel_kaliakra_superior_5661.jpg