Conasilor, era sa va las cu povestea neterminata. N-ar fi fost o noutate, cata vreme si Beethoven a lasat neterminata Simfonia a IX-a. Cum singura asemanare dintre mine si el e ca am facut plaja sub acelasi soare, imi voi vedea mai departe de odiseea mea sahariana.
In fine, nisip de Sahara am vrut, nisip am gasit. Insa inainte de a-l fi colectat de pe plaja infinita a Saharei, l-am strans de prin dulapurile ce gazduiau PLC-urile pentru care venisem aici. Zice arabu’:
“Sefu, avem o problema. Nu merge un modul de comunicatie”.
“Normal, zic, i-a intrat nisip in urechi”
Se uita arabu la mine, de parca n-ar mai fi vazut artisti in timpul liber, insa il lamuresc imediat:
“E adevarat ca Siliciul sta la baza circuitelor electronice si ca nisipul inseamna Siliciu in proportie de 50%, dar asta nu inseamna sa burdusiti echipamentele electronice cu nisip”
“Pai si daca-l curatam de nisip o sa mearga?”
“Vedem” ii zic eu, insa nu mai trageam sperante ca va mai merge vreodata. Allah e mare insa, se poarta frumos si cu crestinii. Nici nu apuc sa-l curat bine de praf ca arabu incepe sa urle: “Workin’, workin’ “.
“Merge, bai, ca japonezii astia cand fac un lucru, il fac sa poata fi folosit cu succes si de arabi, si de indieni, si de aia din Amazonia.”

Asta am zis-o in gand, cu arabii trebe sa stii cand sa ridici piciorul de pe pedala de facut misto. Misiunea mea in Sahara se apropia de sfarsit, mai aveam un singur of, nisipul fin de Sahara si evident ca n-am plecat de-acolo fara o sticla de 1.5l de nisip de cea mai buna calitate. Cum veneam noi pash-pash cu Mitsubishi-ul printre dune, ce credeti ca ne iese in cale? Fotografiile, fie facute si cu mobilul, spun totul..
a1.jpg
Scurtul meu periplu prin Algeria nu se putea incheia fara peripetii, asa ca va mai retin oleaca. Din lagarul de lux in care mi-am odihnit oasele in ultima noapte in Ourhoud, ma vad teleportat cu ajutorul unui taxi in jungla aeroportului Hassi Messaoud. Intru frumusel in aeroport, pun bagajele pe banda, urmand sa execut obisnuita golire a buzunarelor, scosul ceasului, curelei, etc pt a trece prin poarta detectorului de metale. Un conational de-al lui Zinedine Zidane si Nouredine Morceli, isi arunca servieta pe banda si trece in viteza prin poarta, pe langa mine, isi ia servieta si tsushti spre terminalul de zboruri interne. Trec si eu prin poarta si cand sa-mi iau geanta cu laptop-ul, ia-o de unde nu-i. Era in schimb servieta arabului. Il intreb pe vames de geanta mea, ala dadea din umeri. Il fut in gura pe romaneste si o tai pe urmele arabului ce trecuse prin poarta inaintea mea. Norocul a fost ca tocmai era la counter desk si-l iau frumusel de brat si-i arat geanta pe care o pazea cu mare strasnicie. Ii zic ca e a mea, arabu se facea ca nu intelege. Apar si vamesii carora tocmai le umplusem gura cu produse europene si tot ei cu gura mare, ca ce-am eu cu “zidane”-ul lor, ca poate o fi incurcat omul gentile. Bai, sa dea dreaqu, cum sa incurci o geanta de laptop ce cantarea cca 6kg, cu un rahat de papornita de juma de kil, zdrentarita, ca vai de ea? I-am mai futut de cateva ori in gura, ca am vazut ca le-a placut si mi-am facut si eu check in-ul.Ca aeroportul arata mai rau ca gara din Medgidia, nici n-a mai contat. Nu voiam decat sa ma vad deasupra Mediteranei si Allah m-a ajutat si de aceasta data.
emir1.jpg