O noua provocare aparuta pe neasteptat isi avea punctul de plecare de pe unul dintre cele mai odioase aeroporturi pe care am trecut, Charles de Gaulle. Nu cu Air France insa, asa cum s-ar putea deduce, ci cu o companie no-name, dar nu si low cost, Aigle Azur. Asta de fapt ar fi prima surpriza placuta, o aeronava noua, cu spatii largi intre scaune, cu mancare consistenta, nu injuraturi cu sandwich-uri cum ne obisnuiesc in ultima vreme KLM si Air France.Destinatia, ei da, destinatia – o noua provocare, o noua tara, un nou continent. Cum Europa si Asia erau deja bifate pe harta mea mai mult sau mai putin turistica, a urmat, as zice logic, Africa. Asadar ca sa nu va mai fierb in soarele Saharei, ca de ea e vorba, aeroportul de destinatie este Hassi Messaoud, Algeria. Acum e foarte de adevarat ca pe fiecare dintre noi cand auzim de Algeria ne trece un fior prin sira spinarii, mai ales ca stabilitatea si siguranta in aceasta tara, cu precadere pentru expati, e un lucru fragil.a00.jpgInarmat cu informatii si sfaturi de peste tot, special thanks to Anowen, cu rabdarea ce teoretic nu ma caracterizeaza si alaturi de un coleg franco-algerian (unul dintre aia, adaptatii, pe care Sarkozy nu-i trimite inapoi) ne asezam la coada in aeroport, pentru verificarea pasapoartelor. N-au fost decat 40-50 de pasageri in avion, suficient cat sa stam la coada aproape o ora, timp in care bagajele noastre ametisera pe banda rulanta, la cate ture dadusera. De aici ma las pe mana colegului, ca e doar la el acasa. Il repereaza el pe cel ce ne astepta la aeroport, ne urcam in microbuz si o taiem in noapte catre campul celor de la Sonatrach, compania nationala de petrol din Algeria. Dupa vreo jumatate de ora in care am strabatut orasul de la un cap la altul, ajungem in fata unor bariere pazite cu jdemii de camere si tot atatia militari. Ai zice ca intram intr-o baza militara NATO ori suntem la frontiera. Portile ni se deschid si patrundem pe o strada strajuita si pe-o parte si pe alta cu garduri inalte de beton, de cca 2,5m si colace de sarma ghimpata pe deasupra. In cel din dreapta noastra se intrevede o poarta, iar microbuzul opreste. Coboram, ne luam bagajele in maini si inima in dinti si trecem prin usa deschisa de 2 dintre jdemiile de soldati. Trecem asadar de gardul de beton si, ce credeti ca avem in fata? Un alt gard, de metal de data asta, tot de 2-2,5m, si tot cu colace de sarma ghimpata. La dracu, “De cand s-a mutat Guantanamo in Algeria?” – mi-am zis.Dupa ce am trecut si de al doilea gard am avut senzatia ca m-am teleportat in alta tara:a0.jpg