In plina zi a finalei mici a CM din Africa, iata-ma-s in Karlsruhe locul de unde daca mai faci doi pasi la vest, cazi din Germania in Franta…. sau te ridici. Dar sa ne intoarcem in timp cu 3 zile, adica in ziua sosirii mele, aici. Drumul ce-a strabatut muntii Padurea Neagra, dintre Stuttgart si Karlsruhe mi-a relevat un lucru mai putin asteptat: fotbalul ii lasa reci pe nemti. Cateva steaguri atarnate pe la feresti, cateva masini cu stegulete la geamuri, asta-i tot. Si cand? Exact in ziua in care se juca semifinala cu Spania, ba mai mult, cu doar o jumatate de ora inainte de meci. Eram inca in tren cand a inceput meciul, ma asteptam sa-l aud prin statie pe mecanic ca da minutul si scorul, sau macar echipele de inceput insa nimic din toate acestea nu s-au intamplat.

Era inca prima repriza cand am ajuns la hotel, in barul de la receptie fiind cativa indivizi care urmareau meciul. Mi-am aruncat bagajele cat colo, de indata ce-am ajuns in camera si-am coborat instantaneu poate in pauza meciului dau cate ceva in reluare. Ei as, neamtul trebe sa-si faca portia de reclame. Asa ca iau o bere si intru in discutie cu unul din indivizii de la bar: olandez si, evident, foarte mandru de asta. La fel de evident e ca-i uraste pe nemti. Nu numai pentru ca i-au caftit in ‘74, ci asa in general. Cam asta ne caracterizeaza pe noi si pe olandezi: ne “iubim” vecinii cu mare intensitate. Ii destainui preferintele mele portocalii in materie de fotbal, dat fiind si cei 2 ani petrecuti in Amersfoort si i s-a luminat fata. Deja nu se mai simte singur in fata panzerelor germane. Colegul lui e galez, nu-i patimas, nici ei nu-s calificati la CM. Ceilalti 6 sunt nemti. Mi-am dat seama imediat de asta pentru ca nu ziceau nimic. Era 0-0, insa pentru ei la TV se juca Astra cu Pandurii.

10072010_001-001.jpg

In fine incepe repriza (nu punem “a doua” ca ar fi pleonasm - cine stie, cunoaste). Spaniolii parca joaca pe Bernabeu, i-au bagat pe nemti in corzi, asa cum olandezul meu ii “calca” pe astia 6 in picioare. Traia la max fiecare faza a spaniolilor, asa ca la gol n-a mai rezistat, a sarit de pe scaun si-a-nceput sa danseze de bucurie. Era clar, olandezilor le este frica de o finala contra Germaniei. Si pana la urma a avut noroc… zice el. Eu n-as zice asta, ramane doar ca Sneijder sa ma contrazica maine. Cand il auzeam pe Dadi Graur cu “echipa care si-a dorit mai mult victoria” imi venea sa-l strang de gat. Acum insa ii dau dreptate: Germania nu si-a dorit prea mult victoria, si nu numai echipa de fotbal, ci tara intreaga, poate si pentru faptul ca echipa lor este doar nationala Germaniei, nu si REPREZENTATIVA ei. S-or bate ei sub steagul negru-rosu-galben, insa nu-i reprezinta pe nemti. Sa revenim insa la oras.

In afara de faptul ca cele doua orase (Karlsruhe si Timisoara) sunt infratite, Karlsruhe vine cu multe aspecte ce-ti aduc aminte de fostele burg-uri germane din Romania: o populatie aproape egala cu a Timisoarei, un oras la fel de calm si torid in zilele de vara si pe deasupra, ceea ce nu credeam sa vad la nemti, bijuterii arhitectonice din secolele XVII si XVIII ascunse in spatele blocurilor “cutii de chibrit” din perioada postbelica. Pana si preturile la case sunt cam ca in Timisoara. Un lucru e foarte clar: Karlsruhe nu e un oras turistic: iti poti da seama usor dupa lipsa magazinelor de suveniruri, iar asta in ciuda faptului ca exista un castel, cel in jurul caruia s-a dezvoltat orasul, ce ar putea constitui o importanta atractie turistica. M-a surprins insa placut multitudinea librariilor, intre ele, Thalia fiind dispusa pe 4 nivele. In zadar am cautat sa mananc ceva pur nemtesc, in Karlsruhe nu ai de ales decat intre bucataria turceasca si cea italiana. Probabil ca prin restaurantele mai scumpe exista si asa ceva, insa in patria “wurstilor” de tot felul sa nu gasesti decat Kebab si Pizza, mi se pare cel putin ciudat. Noroc ca atunci cand am pus piciorul in Germania, de cum am ajuns in gara din Stuttgart, am intrat in primul pub si-am luat un Bratwurst - “Traditionalul carnat german, 0% colesterol” - asa cum imi place mie sa zic.

10072010_010-001.jpg