Enciclopedia Romana 1898 - Tomul I: De la A la Copenhaga

Sa ne cunoastem trecutul, istoria si, de ce nu, limba sunt lucruri care ne macina sub o forma sau alta, mai ales cand esti un tip caruia ii pasa. Sansa a facut ca sa ajung posesorul primelor 2 volume a Enciclopediei Romane, editia 1898, aparuta sub tiparul editurii W. Krafft din Sibiu. Lucrarea a fost elaborata de catre “Asociatiunea pentru limba romana si cultura poporului roman”, avand printre autori nume grele ale culturii si stiintei precum: Victor Babes, Grigore Antipa, Titu Maiorescu, Anghel Saligny, Nicolae Teclu si multi altii. La o parcurgere sumara a tomului am fost surprins de felul in care au fost pastrate cuvintele de origine latina, multe dintre ele fiind denaturate sau usor modificate astazi.

Asadar imi voi incepe periplul printre meandrele limbii romane si istoriei si culturii romanesti, asa cum se aratau ele la sfarsitul secolului XIX. Parcursul va fi intr-o ordine strict alfabetica, asa ca daca vi se pare ca am sarit ceva, v-as ruga sa-mi atrageti atentia.

Aborigines (actualmente aborigeni) - sensul il stim cu totii, forma insa respecta aproape ad literam varianta latina: Ab origine

Abrud - desi istoria recenta ne prezinta Abrudul ca fiind atestat documentar in 1271, E.R. din 1898 ne ofera un Abrud realmente impunator in perioada Daciei Traiana. Cu numai 6-7000 de locuitori azi, Abrudul lui Traian aduna circa 20000 de suflete, care incepand cu anul 105 d. Hr. aveau sa sporeasca bunastarea imperiului cu cca 10.000 de punti de aur curat in fiecare an.

Academia Romana - dupa abdicarea lui Cuza, in noul guvern format, pozitia de Ministru al Culturii a fost ocupata de C.A. Rosetti. Din prima zi a preluarii portofoliului acesta prezinta Consiliului de Ministri un proiect de infiintare a Societatii Literare Romane. Aceasta urma sa fie formata din 7 membri provenind din Regat, 3 din Transilvania, 2 din Banat, 2 din Maramures, 2 din Bucovina, 3 din Basarabia si 2 din Macedonia.

Nu inteleg de ce Academia Romana de astazi ii confera merite lui Al. I. Cuza, cand acest proiect a luat fiinta exact a doua zi dupa ce acesta a abdicat. E drept ca Al. I. Cuza a fost un promotor al culturii, stiut fiind faptul ca incepand cu 1863 acorda un premiu pentru cea mai buna carte stiintifica romaneasca, insa asta nu are nimic comun cu realitatea insasi.

Ba, mai mult, in regulamentul ei se specifica: “Austria, suntem siguri ca va privi cu multamire impartasirea la lucrarile acestei societati a invatatilor romani din Ardeal si Bucovina.” As zice ca a fost o actiune extrem de curajoasa avand in vedere implicatiile ei in teritoriile aflate inca sub dominatie straina.

Un alt amanunt peste care se sare astazi, il reprezinta depolitizarea Academiei, la prima sa sedinta, ce a avut loc dupa infiintare. Ministrul president de atunci, Stefan Golescu, a rostit in cuvantarea de deschidere: “Guvernul din aceasta data nu mai poate avea niciun amestec in lucrarile Dumneavoastra. Ministerul va depune in mainile dvs fondurile, al caror depozitar legal pana azi era ministerul”