Orice s-ar spune, Londra ramane Londra, in ciuda schimbarilor din ultima vreme, atat climatice, cat mai ales sociale. Da, Londra nu mai e demult locul care sa defineasca stilul britanic, englezii nu mai sunt reprezentati de acest oras, care totusi, sau poate culmea, ramane Meridianul 0, atat la propriu, cat si la figurat.

N-am regasit ceata londoneza, celebra de altfel, ba chiar nu am prins nici macar un strop de ploaie, insa am regasit atmosfera relaxanta a puburilor din Covent Garden si Leicester Square, iar asta m-a facut sa ma simt in apele mele, pentru ca, asa cum multi ma cunosc, sunt un anglofil convins.

Daca as sta sa judec la rece, fara a fi subiectiv, inevitabil comparatia trebuie facuta cu Parisul, pentru ca, nu-i asa, disputa dintre cele doua metropole europene dainuie de secole.

Mergand doar pentru un weekend am ales varianta “budget” pentru cazare si transport, fara pretentii prea mari, insa la capitolul asta Londra bate Parisul, pentru ca la 2 stele in Londra am stat ca la 3 stele in Paris, mult peste cele 2 stele in care am stat ultima oara acolo. Insa si pretul e comparabil. Si la capitolul curatenie sta mai bine decat Parisul, desi aici Viena si Praga le-au luat-o de mult inainte. Parisul este insa mai aerisit si asta da bine ochiului turistului. Am fost insa dezamagit de lipsa micului-dejun britanic. Daca “english breakfast” nu e, nimic nu e. As fi preferat sa platesc suplimentar, dar sa fie, insa se pare ca nu poti reface o atmosfera britanica cu indieni, rusi si filipinezi.

La capitolul transport insa, puzderie de italieni. Parca se mutase toata Italia in buricul Londrei, si turisti asisderea: plin de italieni, spanioli si evident, rusi, ca astia sunt acum peste tot. Ii urmau, paradoxal, romanii. Fie criza cat de grea, romanul se plimba, si asta e bine, pentru ca pana acum 2-3 ani romanul statea lipit de gratar si manele, pe Valea Prahovei sau pe Litoral. Acum a inceput sa mai scoata capul in lume.

Ce-am mai gasit prin Londra? O lume in miscare: rusi si arabi luind cu asalt magazinele de pe Oxford si Regent Street, indieni “dezbracand” turistii cu suveniruri de 2 bani, dar si englezi alergand prin parcuri. Nu se mai lupta cu nationalitatile ce i-au invadat, se lupta cu kilogramele, cu sedentarismul, iar asta e de admirat.

Prea multe, in doua zile, nu se pot vedea, asa ca ne-am rezumat la Tower of London, London Eye, schimbarea garzii la Palatul Buckingham si o plimbare pe Tamisa. De altfel, era exact ceea ce nu “bifasem” in agenda acum 8 ani (cu exceptia schimbarii garzii). N-as fi acceptat nici in ruptul capului sa nu vad nici de aceasta data bijuteriile coroanei britanice, in frunte cu celebrul diamant “Koh-I-Noor” (va mai aduceti aminte de creioanele cu acest nume?).

Sunt 500 de ani de la instalarea pe tronului Angliei a variantei britanice a lui Dracula, Henric al VIII-lea, iar englezii nu se sfiesc sa se mandreasca cu asta si au ales si un slogan pe masura: “Dressed to Kill”. Nu ne-am infricosat nici de cele 6 neveste transate ale lui Henric, nici de corbii ce constituie un simbol al primei resedinte a lui Wilhelm Cuceritorul si care sunt nelipsiti din peisajul viu al cetatii, am bantuit vreo 2 ceasuri prin cotloanele cetatii, am vazut bijuteriile si-am taiat-o, pentru ca ne astepta o zi plina de kilometri, sau mile.

Milele astea multe facute “la picior” mi-au deschis supapa de admisie, asa ca nu am putut rata “A Pint of Abbey Ale” la cel mai renumit pub londonez, “The Lamb & The Flag”. Berea asta de abatie venise ca un pansament gastric, asa ca, dupa ce m-am doftoricit, am luat-o iar la talpa prin oras.

Asa de bine am dormit in noaptea aia, ca n-am mai auzit traficul infernal din Clapham South si, a doua zi dimineata, dupa un “cat-se-poate-de-mic-dejun” continental luam metroul spre Buckingham Palace. Nu incepuse parada cand am ajuns, insa mii de oameni impanzisera deja zona. Am asteptat mai bine de un ceas, de altfel schimbarea garzii s-a cam lasat asteptata si, asa cum era de presupus, a fost mult mai saraca decat acum 8 ani. Criza, bat-o vina!

Am continuat apoi cu o plimbare pe Tamisa, as putea face si aici o comparatie cu plimbarea de pe Sena, insa si la acest capitol, se pare, Londra bate Parisul si am incheiat weekendul londonez acolo unde le place doamnelor mai mult: la Harrod’s. N-aveam noi bani de Harrod’s, insa daca nu-ti duci nevasta acolo, ti-o va reprosa toata viata, asa ca pentru linistea mea m-am supus dorintelor feminine.

Si cum toata literatura turistica te indruma catre salonul de inghetata, n-am rezistat tentatiei si preturilor exorbitante si am incercat o cupa medie ca pret si marime. Vreti sa aflati o parere? Nici nu se compara cu inghetata la cornet de 1 EUR din Italia. In Italia, la San Gimignano am mancat, poate, cea mai buna inghetata. Chiar si la bulgari am mancat inghetata mai buna ca asta de la Harrod’s. Dar, deh, trebuie incercata in viata si inghetata de 12 Lire Sterline, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti.

1.JPG

 

2.JPG

 

3.JPG

 

4.JPG

 

5.JPG