Desi am fost tentat sa mut discutia spre teme mai serioase, am decis sa raman consecvent si sa continuu povestea batava in mijlocul careia ma aflu. Weekendul trecut, cum ne cam saturasem de batut multi km, am hotarat sa-l petrecem in cel mai pur stil olandez: astfel am planuit noi o sambata pe una din insulele din nord si o duminica pe biciclete, un traseu de 60km, care insa datorita conditiilor meteo s-a limitat la numai 15. Da, “Living Like a Dutch”  sau “Dutch-iada” e o idee a mea destul de interesanta si pe care imi doresc sa o materializez cat de curand in Romania, voi incerca sa o promovez intai pe site, apoi daca lucrurile merg bine voi trece si la fapte. Deocamdata nu fac decat sa testez pe propria familie felul in care romanii s-ar putea adapta la felul de viata al olandezilor (si nu numai). Pana acum, dupa o luna de zile, rezultatele au fost intr-o oarecare masura incurajatoare.

Sa revenim la ziua de sambata. Punem noi TomTomu’ sa ne duca la Lauwersoog, punctul cel mai nordic al Olandei continentale, astfel ca dupa cca o ora de condus ajungem la destinatie. De acolo ne imbarcam pe unul din vaporasele ce executa curse orare spre Schiermonnikoog, una din insule, care este totodata inclusa si in patrimoniul parcului national din zona. Calatoria asta a fost parca una in timp, pentru ca aici, in insula, viata are un alt ritm. Sunt curios cum ar arata insula fara turisti, probabil ca una parasita, cel putin asa am perceput-o eu. Oamenii de aici sunt probabil frisienii cei mai conservatori, ce au fugit din Leeuwarden si imprejurimile sale, catre o zona in care sa-si regaseasca linistea. Se pare ca numarul destul de mare de turisti, veniti aici pentru “Mud Walking” i-a  ascuns si mai bine prin casutele acoperite cu paie, ascunse printre dunele de nisip. Aici nu vezi gradini amenajate ca ale continentalilor, ci casute modeste, de cele mai multe ori inconjurate de balarii.

Va veti fi intrebat ce este acest “Mud Walking”, poate vreo metafora? Ei bine, nu. Nu e nici-o metafora, ci doar o traditie mostenita din mosi-stramosi, aceea de a umbla descult prin namolul ce inconjoara insula in perioada refluxului. Asa ca daca vedeti oameni innamoliti pana la genunchi pe strada, sa stiti ca nu au facut altceva decat “Mud Walking” (vezi foto). Cred ca e perioada cea mai interesanta a zilei. In departare se pot vedea ambarcatiuni cu vele “esuate” pe dunele de nisip, aflate in asteptarea fluxului salvator care sa le readuca pe linia de plutire (foto 2). O zi in stil olandez trebuia sa contina si un meniu asisderea, asa ca mi-am “otravit” familia cu preparatele lor traditionale, dintre care doar “fresh hering” e singurul produs comestibil, si asta pentru ca e peste crud cu ceapa, fara a fi preparat in nici-un fel. In rest alimentatie de tip fast-food, preparata prin prajire, in baie de ulei: kibbeling (peste prajit), kaas-soufle (asemanatoare cu branzoaica noastra), frikandel (un carnat despre care nemtii ii iau la misto de cate ori apuca, si pe buna dreptate) si kroket (un baton prajit care contine in interior un fel de ciulama, dar pe care olandezii o numesc “meat”). La naiba, a vazut kroketul ala carne, cand m-am culcat eu cu Angelina Jolie. Scuzati comparatia, insa n-am gasit una mai elocventa :D

Si pentru a nu va mai obosi cu “verdictele”, va las sa priviti si pozele menite sa confirme cele spuse. In continuarea celor de pe insula, cateva case simple cu care am ramas dator episodul anterior. Pozele cu mancarea, nu aici, pe “Papabun”, un site partener si prieten ;) 

1.JPG3.JPG2.JPG5.JPG6.JPG41.JPG