Platamonas. Paralia-Katerini

 

Ultima zi in Grecia am impartit-o in doua: o vizita la cetatea Platamonas, unde Radu, la cei 10 ani inca neimpliniti, ne-a tinut o lectie de istorie, pe masura talentului si harului sau de istoric in devenire, si pe care noi astia, mai batranii, am apreciat-o, insusit-o si recompensat-o corespunzator.

Si, asa cum am obisnuit de fiecare data, ultima parte a minivacantei a fost dedicata shoppingului. De fapt noi plecasem sa vizitam Paralia-Katerini, locul despre care auzisem ca e populat de romani, mai ceva decat de greci – in mare parte adevarata aceasta afirmatie – de unde sa stim noi ca Paralia este “capitala neincoronata a blanurilor”, in aceasta zona activand cateva sute de blanarii private. Cred ca e de prisos sa va mai amintesc ca fiecare doamna a plecat acasa cu cate o blana, ca doar de-aia se duce lumea la plaja, la greci: sa-si cumpere blanuri.

Acum sincer sa fiu, am fost in Sahalin, acolo animalele de blana sunt sacrificate precum mieii de Pasti, insa preturile sunt nesimtite de-a binelea (de cel putin 3 ori mai scumpe ca la greci) si-atunci stai si intrebi daca mai este ceva normal pe lumea asta.

Cum de altfel, cea mai proasta pizza am mancat-o in Italia (poate exceptand-o pe-asta din Olanda), iar cel mai prost tzatziki in Grecia – de altfel i-am si zis unui ospatar, ca daca vrea o reteta ca lumea de tzatziki, sa vina in Constanta, ca-l duc eu la o taverna greceasca unde au cel mai bun tzatziki. A zambit evident, nu pentru ca ar fi crezut ca glumesc, ci pentru faptul ca era si el constient ca nu poti castiga respectul turistului strain venit “la pomul laudat”, cu tzatziki luat la bidoane de 20kg din supermarket. Inteleg ca e criza, insa la capitolul restaurante, chiar si carciumile din Romania (in cea mai mare parte) dau lectii, din multe puncte de vedere, celor de afara.

Poate ca unii vor fi surprinsi de afirmatiile mele, de-a lungul acestui serial, insa e o realitate pe care am trait-o, iar voi, cei ce ma cititi, asta asteptati de la mine sau cel putin asta mi-ati dat de inteles.

Pentru “dulcegarii” turistice aveti doua variante: wikipedia sau Laura Dragomir pe Money Channel.

 

”Kalinihta!” Si pentru ca drumul de intoarcere trece inevitabil prin Bulgaria, ”Leka noch, detzata!”