Olympia si Nemea

 Miercurea Mare am dedicat-o anticei Olympia, leaganul Jocurilor Olimpice, atat de populare astazi. Un scurt popas la Ancient Nemea, pentru a ne face incalzirea – copiii si-au facut-o la propriu, pentru ca nu s-au abtinut sa nu dea o tura stadionului antic din Nemea. Ce am retinut a fost insa ca intrarea in arena se face printr-un tunel, asa cum de altfel se face azi pe toate marile stadioane.Sa tot fi fost mai bine de 200km drumul pana la Olympia, insa zau ca a meritat. In afara drumului spectaculos ce strabate muntii Peloponezului, am vazut in sfarsit un oras turistic. Olympia, dupa parerea mea, este o borna ce nu trebuie sa lipseasca de pe harta nici-unui turist, unul de Grecia - TOP10 : terase pline de turisti, magazine de suveniruri si bineinteles un site arheologic de rara calitate. Ce te impresioneaza e cat de bine a fost conservata zona, zona aflata evident sub protectia UNESCO. Si inca un amanunt deloc de neglijat. Ne aflam in Peloponez, in zona de vest, iar muntele pe care l-am traversat pentru a ajunge aici a impartit peninsula in 2 zone diametral opuse din punctul de vedere al vegetatiei. Daca zona de est (Korint) e una tipic greceasca, adica arida, ei bine, vestul Olympian e unul impadurit, verde, cu o clima bogata in precipitatii. Asta explica poate si de ce Olympia era una din cele mai dezvoltate asezari ale antichitatii. In ceea ce priveste Olympia, nu va faceti griji, accesul vizitatorilor se face pana la orele 20, asa ca timp e berechet si pentru muzeu si pentru site, iar pretul este de 6 EUR pt cele doua obiective luate separat, sau 9 EUR impreuna. Accesul copiilor este gratuit, ca la mai toate site-urile din Grecia. Rupti de oboseala ne intoarcem in Korinth pe la orele 21 si luam masa la o taverna pe malul marii unde, pentru ca suntem romani, avem surpriza sa fim serviti, din partea casei, cu branza de burduf, pe care patronul o primise de la un prieten din Ploiesti. Mi-a placut acest local, si nu pentru intamplarea de mai sus, ci pentru faptul ca am vazut ce mi-ar placea sa vad peste tot in Romania. Un local unde copiii patronului nu se sparg in figuri, nu se “dau” in BMW sau Audi, nu au totul pe tava, ba mai mult, executau muncile cele mai de jos : baiatul spala paharele la bar, iar fata curata mesele in asteptarea altor clienti. Evident ca existau si barman, si ospatari, chiar si sef de sala (altul decat patronul), insa stapanul stie foarte bine sa pretuiasca munca, pentru ca si-a construit un local din propria munca, si nu peste noapte, din bani negri, asa cum se intampla cu 90% din afacerile din Romanica. Pana la urma nu e decat o chestie de nuanta : in loc de “Baiatul meu sa spele vase!”, romanul a tradus “Baiatul meu sa spele vase?”. Ce conteaza intonatia, cand textul e acelasi, nu? Foto 1, 2, 3: Olympiaolympia1.JPG 

olympia2.JPG

olympia3.JPG

Foto 4 si 5: Nemea

nemea0.JPG

nemea1.JPG