Anul Boului, dupa zodiacul chinezesc, si-a facut aparitia si odata cu aceasta si debutul unui nou serial al travelblogului, dedicat exclusiv turismului romanesc, si de care ma voi ocupa pe durata intregului an.

Asadar, am intrat in Anul Boului, dar nu oricum, ci ca un bou autentic, pentru ca nu as putea sa ma caracterizez altfel, dupa experienta traita in aceasta saptamana in Predeal. Dar sa o luam pe rand.

Datorita faptului ca aveam de stat doar vreo 7-8 zile in tara, am hotarat sa ignor sfaturile avizate ale lui Pin si sa ma mocirlesc, la propriu si la figurat in vesnica statiune de iarna, Predeal. Ca, in ciuda investitiilor private din zona, Predealul arata la fel cum il stiam de acum 30 de ani, nu mai e un secret pentru nimeni: strazi intunecate, pline de gropi, fara trotuare, aproape aceleasi carciumi de pe vremuri (ei bine, anul asta am sarit peste “Varful cu dor”), un oras lipsit complet de atractii pentru turisti, cu exceptia celor care prefera sa se “dea cu schiurile” pe partia de la Clabucet. Cum nu eram un mare schior, venind la schi mai mult pentru fiica-mea, n-am avut incotro si am pus si eu claparii si schiurile in picioare. Un cot umflat si vanat pot sta marturie. (Daca vi se pare ca ce vedeti mai jos e o cazatura, va inselati, nu e altceva decat o reclama nevinovata la Rossignol ….. cazatura sunt eu). :D

cot.JPG

Zapada? 2 zile, aproape 3, cu bunavointa tunurilor din dotare. Lume? Potop, ca doar era vacanta dintre semestre.

Ce conteaza ca erau afise din 10 in 10m ca accesul saniilor pe partia de schi e interzis, romanul e mai destept decat toate mintile luminate din lumea asta, care au gandit un cod si o conduita care sa se aplice pentru acest gen de locuri publice. Iar daca incerci sa ii atragi observatia intr-un mod civilizat, ti se serveste imediat: “Dom’le, un’ te crezi? Aici esti in Romania, nu esti in occident”. Pe semne ca de cand m-am batavizat, am inceput sa si aduc asa,… a olandez, ca prea multa lume imi atrage atentia ca ma aflu in Romania. Si poate ca un semn de circulatie triunghiular, cu chenar rosu si harta Romaniei in mijloc ar fi de bun augur: “Atentie! Romania”, asta ca sa nu mai fie nevoiti sa-l puna pe ala cu “Alte pericole”, dar care pericole? numai cei ce le pun, probabil ca le stiu.

Ei si acum vine si  cireasa de pe tort: pensiunea Viky & Mara. Bai, fratilor, pai eu cand ziceam ca am intrat in anul Boului, stiam eu ce zic, ca departe de aspect de grajd, sincer, nu era. Niste cotinete mici, in care patul (paturile) ocupau cam 90% din suprafata camerei, un asa-zis living constand de fapt intr-un balcon inchis si o bucatarie, teoretic pentru 10 persoane, practic, doar daca este folosita pe rand de catre acestia.

Cum am gasit staulul cu pricina? Pe net, cam asa cum m-ati gasit voi pe mine :)

Am fost avertizati, ce-i drept, ca nu trebuie sa avem cine stie ce pretentii, insa ma asteptam sa gasesc un spatiu cat de cat decent. E adevarat, puteam gasi si alte pensiuni, insa noi voiam aproape de partie, din considerente de comoditate si aproape de partie n-am gasit altceva. In schimb lozinca de mai sus, cu “aici esti in Romania” mi-a fost servita si de patroana, care, foarte intepata, se ratoia la noi, de parca uitase cum sunt ierarhizate pozitiile intr-o relatie furnizor-client.

Era si normal sa uite, cata vreme chitanta  pe care ne-a eliberat-o nu avea nici-o valoare, acel tip de chitanta fiind scos din circuit de mai bine de 5 ani. Si partea comica: “Daca vreti chitanta, trebuie sa-mi platiti si TVA-ul”. Na-ti-o, Frantz, o fi uitat femeia ca TVA-ul este o obligatie a ei catre stat in primul rand si ca atunci cand afisezi un pret, daca nu specifici “fara TVA”, pretul automat trebuie sa contina TVA-ul.

dscf8739.JPG