Atunci cand faci greseli sau cand uiti cate ceva, apar imediat semne care te trag de maneca si te aduc inapoi pe drumul de la care te-ai abatut. Asta s-a intamplat cu mine in ultimile 2 zile: pentru fapt ca am uitat de serialul inceput pe blog si pentru ca peste capitolul Padova am trecut ca gasca prin apa, Dumnezeu mi-a dat o mana de ajutor. In versiunea pamanteana Dumnezeu a fost de data asta firma la care lucrez, care m-a trimis intr-o noua misiune, chiar in Padova. Si pentru ca totul sa mearga de minune pentru voi, cei ce ma cititi, pe mare a fost furtuna in ultimile zile, platforma pe care trebuia sa ajung a intrat in regim restrictiv, datorita faptului ca nu a putut fi alimentata cu apa, asa ca acum ea functioneaza cu personalul minim la bord, iar noi astialalti veniti pentru diferite activitati ne-am luat o zi libera, o zi libera in care am refuzat Venetia (la doar 40km de Padova) in favoarea Padovei si cred ca nu am facut rau.

De la bun inceput mi-am propus sa dau kilometrajul peste cap, cu atat mai mult cu cat in ultimile saptamani am cam cochetat cu sedentarismul, asa ca pe la 9.30 am luat-o la talpa de la un cap la altul al orasului.

Padova este un oras construit in jurul unei cetati. Exista practic orasul vechi, cel despre care va voi vorbi (cetatea in sine) si partea noua ce s-a dezvoltat de jur-imprejurul cetatii. Hotelul (Best Western) de unde am plecat se afla exact la marginea de est a orasului vechi, asa ca mi-am facut “intrarea” in orasul vechi pe Via Portello, pe sub poarta pe care o puteti vedea in foto, poarta datand din sec. XIII.

portello.jpg

Am facut la dreapta pe Via Belzoni si apoi in continuare pe langa biserica Santa Sofia pe Via Altinata, pana in Piata Garibaldi (foto 2), unde practic incepe Centrul Orasului Vechi. Lume multa, mult tineret, inexplicabil de mult pentru o zi de joi, explicabil totusi dupa sunetele ce se auzeau. Pentru a-mi satisface curiozitatea am pornit in directia de unde se auzeau uralele: Piazza della Insurrezione si, ce sa vaz? Pe moment am crezut ca sunt in Romania; de ce? Pentru ca am aterizat in plina greva a profesorilor. Un lider al lor vorbea la microfon si-i indemna pe studenti sa li se alature. Draci, si astia vor 50%, cred ca mai bine ii integram la noi, in Balcani, sa lasam UE asa cum trebuie. Italia, poate si datorita romanilor si a nigerienilor (destul de multi in Padova) seamana mai degraba cu o tara balcanica decat una europeana. Sincer, nu-i condamn pentru atitudinea lor fata de romanii stabiliti aici, cu atat mai mult cu cat fata de turistii romani au o atitudine cat se poate de normala. Multi din cei ce citesc aceste randuri ma vor acuza, insa imi vor da dreptate cand, peste cativa ani, vor trebui sa se adreseze in chineza sau poate si mai rau, in rusa, atunci cand vor dori sa cumpere ceva in tara in care s-au nascut.

p-garibaldi.jpg

I-am lasat pe profesori sa-si vada de drepturile lor si pe studenti sa li se “alature” prin cafenelele din zona si mi-am continuat traseul spre Piazza Dei Signori (foto 3). Practic sunt 3 piete intr-una singura, asa ca am facut un mic ocol prin toate cele 3 piete, in care m-am simtit iar, ca acasa. Asta pentru ca celelalte doua piete, Piazza dei Frutti si Piazza Delle Erbe (nu simt nevoia sa traduc ce inseamna) s-au transformat in Piete “Gorbaciov”, intesate cu tarabe doldora de imbracaminte si incaltaminte, “celebrele” chinezisme pe care le poti vedea si la noi. Deja mi se face greata, as fi avut pretentia ca macar tarile care se respecta sa nu admita asa ceva, insa goana dupa ieftineala face ravagii in toata lumea, iar pretul pe care il vom plati datorita acestei slabiciuni se va vedea peste cativa ani.

p-dei-signori.jpg