dscf6440.JPG

Despre arabi se aud tot felul de lucruri, iar daca n-ai ajuns niciodata pe aici, n-ai cum sa le cunosti. Cu siguranta sunt foarte religiosi (daca ii pot numi asa). Totul pana la credinta. Ei nu-l neaga si nici macar nu-l renega pe Iisus, ba dimpotriva, chiar cred ca Biblia si Kuranul au la baza aceeasi invatatura, doar ca noi, crestinii, ne-am abatut de la credinta noastra. Ceea ce nici nu-i foarte departe de adevar. Asadar sa revenim la credinta musulmana. Spuneam mai la inceputul serialului de multitudinea de moschei de aici. De ce asa multe? Pentru ca arabii sunt chemati sa se roage de 4 ori pe zi, iar multi dintre ei chiar o fac. Prima data la rasaritul soarelui. In primele zile eram chiar stresat de faptul ca pe la 5.30 se auzea chemarea la rugaciune: “Allah, akhbar!” (Allah e mare) suna neincetat din minaretele moscheilor din camp, pret de cca 10 minute. La inceput am crezut ca e o inregistrare pe banda/CD care ruleaza la nesfarsit, insa colegul meu, algerian, m-a contrazis. Dupa 4-5 zile insa, n-am mai auzit nimic. Organismul meu s-a adaptat si a dat “Cancel” la toate aceste chemari.

A doua chemare este la pranz, cand soarele este deasupra capului, iar umbra e aproape inexistenta. Trebuie sa fac o paranteza si sa va aduc aminte ca ne aflam exact pe tropicul Racului, unde, se stie, in timpul solstitiului de vara, la ora 12, razele soarelui cad perfect perpendicular pe pamant.

A treia rugaciune (chemare) se produce in jur de ora 16.00, cand unghiul de incidenta dintre razele soarelui si pamant este de 45 de grade, astfel ca umbra este egala cu inaltimea obiectului (fiintei) ce o produce. Asa ca in site, la ora asta, arabii (majoritatea) se duc sa se roage pret de 40-45 de minute. De altfel, pauza de rugaciune este inscrisa in programul zilnic (evident doar pt ei).

A patra rugaciune a zilei, asa cum e de asteptat, se produce la apusul soarelui.

In ce le priveste obiceiurile ar fi multe de spus, si eu abia acum le invat, insa categoric sunt mult diferiti de europeni. De pilda a purta tricouri, camasi, cu maneca scurta (ca sa nu mai vorbim de pantaloni scurti) in locurile publice, e considerata o dovada de indecenta. A atinge o femeie este o impertinenta. Cand zic a atinge, ma refer si la faptul ca trecand printr-un magazin, spre exemplu, hainele tale se pot atinge de ale ei. In fine, lumea se mai adapteaza si la ei, amanuntul asta nu prea mai e luat in consideratie, insa mi s-a intamplat, intr-un magazin fiind, ca o femeie sa stea protapita in capatul culoarului si care sa intre pe culoar sa-si faca cumparaturile abia dupa ce eu am parasit zona. Si asta pentru ca un arab “de bine”, mi-a facut politicos semn sa parasesc culoarul ca femeia aia sa poata trece. Cu siguranta insa, europenii nu sunt foarte agreati prin aceste locuri, pentru ca si-au creat cateva “oaze de relaxare si desfrau”, locuri unde localnicilor le este de altfel interzis, insa despre aceste oaze, in episodul urmator.

dscf6449.JPG