Masa de Craciun a fost destul de departe de ce speram, insa cu siguranta am petrecut-o in cel mai popular stil ceh: U Kalicha, locul unde soldatul Svejk se ducea sa bea dupa ce primea solda. Un restaurant mare, aerisit, care pastreaza inca amprenta vremii, nedecorat si neamenajat parca special pentru a te purta pe vremea lui Svejk. In holul de la intrare, unde se afla si un magazin de suveniruri, marca Svejk, suntem asteptati de seful localului, iar primul lucru pe care ne-a intrebat a fost “de unde suntem?”. Niciodata nu mi-a fost rusine pe unde m-am dus, sa spun ca sunt roman, si deci nici aici. La auzul vestii ca suntem romani, chipul i s-a inseninat dintr-o data (ciudat nu???) si ne-a spus ca in acest local au servit masa 2 personalitati din Romania: Ilie Nastase si … un bancher, zice, se mai fastaceste un pic, scoate carnetelul, se uita in el si silabiseste Mu-gur I-sa-res-cu. Tipul asta era realmente incantat, nici-un fel de zambet fals, asa cum suntem intampinati prin alte parti, de fapt, daca stau bine sa ma gandesc, ceea  ce-i deosebeste pe cehi de alte natii mai “europene” este aceasta amabilitate sincera. Peste tot in Praga a fost la fel. Fie ca esti englez, neamt, roman sau rus, esti tratat la fel. O lectie de civilizatie la care “europenii” mai au inca de invatat.

ziua a 5-acastel.JPG

Urmatoarea zi a fost din nou Castelul Praga, pentru a vizita ce nu apucasem in prima zi: castelul propriu-zis, inchisoarea in care a fost tinut haiducul Dalibor (un fel de erou national), biserica St. George - trebuie spus de altfel ca St. George este protectorul orasului, asa ca multe locuri din Praga sunt legate de acest nume (inclusiv hotelul la care am stat). Castelul Praga se incadreaza perfect in nota celorlalte vizitate de mine (Schonbrunn, Versailles), adica ceva istorie, mobilier “middle-ages”, arme si armuri, deja parca incep sa vad acelasi lucru in locuri diferite. Temnita lui Dalibor, Daliborka, frumos amenajata, semn ca Praga stie inainte de toate se arate a oras turistic, biserica Sf. George, o biserica, ca multe celelalte vazute in Praga. N-o spun sa va dezamagesc, sau sa va fac sa nu mergeti la Castel. Castelul trebuie vazut, insa nu trebuie pierdut mult timp, inutil. Probabil ca prin mai-iunie e o placere, cand se deschid si gradinile Castelului, dar in miez de iarna, aici chiar n-ai ce sa cauti.

casaloreto.JPGIn schimb, de la iesirea din Castel, spre Vest, la vreo 10 minute de mers pe jos, ai ce sa vezi: Casa Loreto, sau Casa Sfintei Fecioare (se spune ca e casa unde arhanghelul Gavriil a adus vestea nasterii lui Iisus, Fecioarei Maria). De departe cea mai frumoasa biserica/manastire din Praga. Ce-i drept si pretul pe masura si, evident, nu e inclusa in card, ca doar asa e peste tot: atractiile mai importante nu sunt prinse in carduri. Din pacate la Casa Loreto filmatul/fotografiatul e interzis, asa ca va trebui sa va multumiti cu o poza a exteriorului ei, urmand ca interiorul sa-l descoperiti singuri.

De-aici fuguta repede in tramvai cu directia Piata Orasului Vechi, pentru a vizita Primaria si Turnul acesteia, ca doar asta are Praga mai de pret: biserici si turnuri. Vizita Primariei Vechi a inceput cu prezentarea Ceasului Astronomic din interior, trebuie spus ca vizitarea Primariei se face numai in grupuri de 15-20 de persoane insotite de ghid. Asa ca gazda noastra ne-a purtat prin toata istoria Pragai din anii 1200 pana in prezent, pivnita Primariei fiind perfect conservata, aceasta fiind construita pe caldaramul existent in anii 1100-1200.

Rupti de oboseala, dar si de foame, am descins in Palladium Mall, la un restaurant japonez, de genul “all you can eat”. Nu mai stiu ce si cat am mancat, cert e ca bucataria japoneza (daca e asa cum am avut eu parte la Praga), desi se aseamana cu cea koreana, e mult sub, asta pentru ca preparatele sunt dulci. Astia parca pun zahar in orice. La naiba, mai comandasem si bere. E ca si cum ai manca prajituri si ai bea bere.