dscf5985.JPGCoboram colina pe care troneaza castelul, parasim cartierul Hradcany, cu destinatia Stare Mesto (orasul vechi). Aici, desi mai erau cca 10 minute pana la ora 15.00, se adunase toata lumea in fata Ceasului Astronomic, in asteptarea spectacolului de la ore fixe. Ne-am cam imprastiat ca n-am avut incotro, iar eu m-am “imprastiat” la vreo 40-50 de metri distanta, pentru un carnat si-un vin fiert. Carnatii, celebri de altfel in Praga, si vinul fiert fac parte din tabieturile de Craciun ale praghezului, si deci, si a turistilor. Cca 2 EUR/carnat si cam 1 EUR pt vin fiert, pentru cei interesati si a cam trebuit sa stau la coada, avand in vedere ca fiind ajunul Craciunului, majoritatea tonetelor inchisesera deja.

Cand a batut gongul de ora exacta deja nu mai aveam nici-o sansa, asa ca m-am multumit sa privesc de la distanta. Cum nu aveam ce vizita pentru ca totul era inchis, ne-am multumit sa ne plimbam pe strazile din ce in ce mai pustii, pana am ajuns la mall, mall de unde pe la 17-18 am fost “dati afara”, ca doar era, evident, ajunul Craciunului. Asta a facut sa ajungem la hotel inainte de termen si sa petrecem ajunul, cum stim noi romanii, mai bine: cu sunculita si ceapa, cu o tuiculita aduse din tara, special pentru Craciun, intr-una din camerele noastre, despre care cum va spuneam erau suficient de mari. Alaturi, in camera noastra, copiii au incins o petrecere, care a facut sa umple camera de vaporii transpiratiei de a trebuit sa stam vreo 20 de minute cu fereastra deschisa si, in plin decembrie, parca nu a fost prea confortabil. A doua zi urma sa petrecem si noi Craciunul, oficial, fapt pentru care am rezervat o masa la restaurantul “U Kalicha”, locul ajuns celebru datorita lui Jaroslav Hasek si a eroului sau, soldatul Svejk.

ziua a 4-a

De Craciun am luat-o iar la “trap”, inca de dimineata, cu intentia declarata de a vizita cat mai mult din obiectivele cuprinse in card. Primul iesit in cale a fost Museum of Fine Arts, o expozitie interesanta, nu foarte multe de zis insa despre ea. A fost un fel de incalzire. Urmatoarea tinta, manastirea Sf. Agnes. Mai, fratilor, de nu ne-am tocit calcaiele pe stradutele inguste ale cartierului evreiesc, pline de sinagogi, de altfel, pana am dat de intrarea in manastire, nu va mai povestesc. Practic era intrarea comuna cu cea a unui bar. Pe fatada nu se vedea decat numele barului, in schimb pe usa de la intrare era tiparit pe o hartie A4: “Sf. Agnes Convent 10-18″. Atat. Asa ca cei ce vreti sa ajungeti acolo, cascati bine ochii, ca sa nu faceti turul manastirii, asa cum am facut-o noi. N-as zice ca m-a impresionat prea tare, dar era totusi o manastire mare, incarcata de istorie. Probabil ca pentru cehi, ca natie, inseamna f mult. In apropierea manastirii se afla Muzeul de Arta Decorativa si, desi  nu m-a incantat prea mult ideea, muzeul asta s-a dovedit a fi chiar foarte interesant. dscf5987.JPGCa un mic pont: atat de la etajul muzeului, dar mai ales de la toaleta, se poate vedea extrem de bine celebrul Cimitir Evreiesc, altminteri baricadat cu garduri mari ce nu-ti lasa posibilitatea sa vezi ceva din strada. Asa ca daca tot ati platit intrarea la Muzeu de A.D. aruncati un ochi si la Cimitirul Evreiesc, ca e la pachet promotional. Cand am iesit de la muzeu era aproape 3pm, asa ca iar ne-am despartit in cautarea unui loc de mancat: unii la pizza, altii la carnati in piata, fara sa bagam prea mult in noi, ca urma seara “U Kalicha”.