oct-018.jpg

Dupa ce in episodul trecut am vorbit de trenuri, acum voi povesti cate ceva despre bicicleta. Este arhicunoscut deja obiceiul olandezilor de a utiliza bicicleta ca mijloc de transport, ceea ce insa se cunoaste mai putin este infrastructura de care ei beneficiaza si nu in ultimul rand costurile, pentru ca bicicleta este doar aparent un mijloc de transport ieftin. Magazine specializate in acest sens sunt destule, accesorii pentru biciclete, de o diversitate greu de imaginat, insa si scoruri pe masura. Curios pentru o tara unde zgarcenia e la ea acasa. Inchirierea unei biciclete/zi este in jur de 8 EUR, cam 40/sapt, e ceva, nu-i chiar de colea si fara ABS, ESP, ASR etc. Ca turist insa, merita sa intri intr-un magazin de biciclete, macar pt a-ti face o idee despre accesorii. De la cele mai sofisticate electronice dedicate si pana la carucioarele de copii ce se ataseaza la biciclete, toate “nebuniile” din lume le gasiti aici. Si un amanunt foarte important, mai ales daca mergeti cu masina: biciclistul are intotdeauna prioritate, cu exceptia cazurilor cand exista indicatoare de circulatie care sa le-o interzica. Atentie maxima la biciclete, si nu numai. Radare sunt peste tot, sansele de a scapa fara amenda daca ai depasit viteza maxima sunt minime. Si pentru ca tot am ajuns aici, trebuie mentionat faptul ca pe autostrada, viteza maxima legala este de 120km/h, nu 130 ca la noi.

Un alt mijloc de transport din ce in ce mai “trendy”, atat la ei, cat si la noi, este motocicleta. Si ei au “cluburile” lor, de pasionati de motoare, iar poza de mai sus este cat se poate de sugestiva (un “club” Harley-Davidson in plina actiune). In dreapta soselei, de-o parte si de alta, despartite de aceasta de o bordura aproape inexistenta, se afla pistele destinate exclusiv biciclistilor, uneori si pietonilor, pt ca in Olanda trotuare pt pietoni nu sunt peste tot, insa piste pt biciclisti, da. In poza de jos, un “korean” pe un Harley-Davidson din timpul celui de-al doilea razboi mondial.

oct-008.jpg

Autobuzele nu sunt foarte populare. Circula cu frecventa redusa, insa si acestea tot dupa un orar bine stabilit. Aici insa m-am lovit de o latura negativa a natiei, nesimtirea. Si desi oamenii trebuie judecati individual, nu colectiv, in Olanda se pot distinge 2 categorii complet diferite: prima, cea a celor trecuti de 35 de ani, educati, respectuosi, cu mult bun-simt si ce-a de-a doua, a tinerilor, generatia “de dupa bloc”, de o nesimtire cum nici la noi nu gasesti. Ma urc intr-o zi in autobuz cu destinatia serviciu. In spatele autobuzului un tanar (la vreo 18-20 de ani) isi relaxa picioarele in pozitie orizontala pe bancheta din fata, incaltat, nu mai conta tapiteria textila a acesteia. Ii fac un semn ca as vrea sa stau si eu jos. Ce credeti ca face olandezu’ meu? Imi arata cu dejtu’ ca nu aude, ca are castile de la MP3 player in urechi. Si acum ma mir cum de m-am abtinut sa nu-l “carpesc”. Ca o comparatie nu pot sa va zic decat ca acum cativa ani, intr-un autobuz din Constanta, ce mergea spre Mamaia, se urca 2 nordici (poate chiar olandezi, nu stiu) pe la 70 de ani. 2 tineri ce stateau jos (un el si  o ea) s-au ridicat instantaneu si le-au cedat locul. Aproape ca au ramas muti, nu le venea sa creada.

Cam asta ar fi diferenta intre nesimtirea romanului, atat de trambitata de Radu Paraschivescu si nesimtirea olandezului. Restul e ….. CAN CAN.