In fine festivalul asta, in cele 2 ore cat am stat (sub nici-o forma n-am cazit cazare in acea zona, tocmai datorita festivalului), mi-a aratat felul in care se prezinta turismul romanesc in fata strainului, din toate punctele de vedere.

1. Infrastructura - la pamant (la propriu si la figurat). Drumuri pietruite, mai ales pentru cei ce vin dinspre Sibiu. Cred ca asta a fost “oaia neagra” a festivalului.

2. Desi teoretic sustinut de TVR, popularizarea festivalului a lasat de dorit. Ma asteptam sa vad mai multa implicare a televiziunii nationale la un asemenea eveniment

3. Lipsa de idei - asta e o trasatura comuna pt toate obiectivele turistice din Romania. Nu stim sa facem animatie, cetatea din Biertan s-a dovedit una sumbra, “rece”, in ciuda caniculei de afara. Concursul de gatit la care au luat parte 2 echipe, una de britanici si cealalta de romani a fost manageriat, ca sa zic asa, de un prezentator englez, omologul sau din Romania, facand figuratie si limitandu-se la traduceri stangace ale showului facut de englez.

4. Ma asteptam sa vad o varietate mai mare de produse traditionale romanesti, cu atat mai mult cu cat zona Sibiului e renumita pt asa ceva. Vax, am vazut 2 producatori de branzeturi de calitate (ce-i drept foarte scumpe, de parca le-ar fi expus la Harrod’s, nu intr-un sat din Romania) multi producatori de telemea, insa calitatea acesteia era mult sub ce se vinde prin pietele din Bucuresti, un singur producator de palinca (horinca sau cum vreti sa-i ziceti) si cam atat. Am cautat o sunculita afumata, un carnat de casa, canci. Ziceau ca abia in ziua urmatoare (n.a. - sambata) erau asteptati mai multi, cum n-am mai asteptat pana a doua zi, ma multumesc sa descriu cu ce-am vazut in prima zi a festivalului.

5. Timiditate - stilul asta modest al romanului ma enerveaza la culme. Noi facem din modestie o virtute, probabil in virtutea educatiei primite in scolile si familiile “de tip nou” de pe vremea impuscatului. Am organizat un festival, insa ne este teama sa-l promovam. Ne e teama sa nu vina prea multi turisti. Il auzeam mai deunazi pe un “clarvazator” politic din ograda PSD, ca noi facem reclama Romaniei in strainatate, dar nu avem spatii de cazare suficiente. Bah, asta sa fie problema, sa vina aia si sa n-avem noi unde sa-i cazam. De parca Parisul nu este un oras fully-booked pe perioada Turului Frantei sau a Roland Garrosului si, uite ca nu-si fac probleme. Ma apuca groaza cand ma gandesc ca ingramaditii astia se pregatesc sa vina la guvernare.

Conceput initial ca o metoda de a masca afacerile cu bani negri, turismul romanesc da semne de vindecare, se pare. Vaduvit de bunul sau cel mai de pret, clientul, dezvoltatorul de servicii turistice a realizat in cele din urma ca potentialul turistic trebuie exploatat, si daca “Land of choice” sau “Carpathians garden” nu-i ajuta, atunci trebuie sa puna osul la munca si sa-si faca treaba asa cum trebuie.

Cum drumul spre Bratislava (din Constanta) este prea lung pentru a fi strabatut intr-o zi, am luat decizia de a innopta pe drum, fara o rezervare in prealabil, la prima pensiune pe care o voi considera acceptabila. Si uite asa, dupa un scurt popas la festivalul de arta culinara de la Biertan, asupra caruia voi reveni, iata-ma ajuns in Campia Turzii, la o ora la care ziua si noaptea isi dadeau pumni pentru suprematie. Ne ghidam dupa reclamele de pe marginea drumului si ajungem la ceea ce pentru mine este revelatia turistica a anului, Pensiunea Milexim. Aproape ca-mi este imposibil sa descriu in cuvinte felul in care arata aceasta pensiune: dotari demne de cele ale marilor lanturi hoteliere, design profesionist, spatii largi care sa te faca sa te simti confortabil, calitate a serviciilor deosebita, insa cred ca cel mai bine imaginile vorbesc de la sine. 

Cina a fost o alta surpriza placuta: o masa pentru trei persoane cu platou traditional ca starter si cate un “main course” pt fiecare, plus bauturile, 2 tuici (si palinca era slaba pe langa asta, cca 60 de grade), 2 limonade si o carafa de vin + apa ne-a ajuns la 100RON cu tot cu bacsisul (cca 15%). Prin comparatie, o masa de acelasi calibru, in Constanta sau Bucuresti ne-ar ajunge pe la 150-200RON. Micul dejun a fost in aceeasi nota - see picture.

Drumul de intoarcere a fost prin cazanele Dunarii, o zona superba in care turismul romanesc incepe sa dea roade. Dar despre toate astea la vremea lor.

Era inca prima repriza cand am ajuns la hotel, in barul de la receptie fiind cativa indivizi care urmareau meciul. Mi-am aruncat bagajele cat colo, de indata ce-am ajuns in camera si-am coborat instantaneu poate in pauza meciului dau cate ceva in reluare. Ei as, neamtul trebe sa-si faca portia de reclame. Asa ca iau o bere si intru in discutie cu unul din indivizii de la bar: olandez si, evident, foarte mandru de asta. La fel de evident e ca-i uraste pe nemti. Nu numai pentru ca i-au caftit in ‘74, ci asa in general. Cam asta ne caracterizeaza pe noi si pe olandezi: ne “iubim” vecinii cu mare intensitate. Ii destainui preferintele mele portocalii in materie de fotbal, dat fiind si cei 2 ani petrecuti in Amersfoort si i s-a luminat fata. Deja nu se mai simte singur in fata panzerelor germane. Colegul lui e galez, nu-i patimas, nici ei nu-s calificati la CM. Ceilalti 6 sunt nemti. Mi-am dat seama imediat de asta pentru ca nu ziceau nimic. Era 0-0, insa pentru ei la TV se juca Astra cu Pandurii.

In fine incepe repriza (nu punem “a doua” ca ar fi pleonasm - cine stie, cunoaste). Spaniolii parca joaca pe Bernabeu, i-au bagat pe nemti in corzi, asa cum olandezul meu ii “calca” pe astia 6 in picioare. Traia la max fiecare faza a spaniolilor, asa ca la gol n-a mai rezistat, a sarit de pe scaun si-a-nceput sa danseze de bucurie. Era clar, olandezilor le este frica de o finala contra Germaniei. Si pana la urma a avut noroc… zice el. Eu n-as zice asta, ramane doar ca Sneijder sa ma contrazica maine. Cand il auzeam pe Dadi Graur cu “echipa care si-a dorit mai mult victoria” imi venea sa-l strang de gat. Acum insa ii dau dreptate: Germania nu si-a dorit prea mult victoria, si nu numai echipa de fotbal, ci tara intreaga, poate si pentru faptul ca echipa lor este doar nationala Germaniei, nu si REPREZENTATIVA ei. S-or bate ei sub steagul negru-rosu-galben, insa nu-i reprezinta pe nemti. Sa revenim insa la oras.

In afara de faptul ca cele doua orase (Karlsruhe si Timisoara) sunt infratite, Karlsruhe vine cu multe aspecte ce-ti aduc aminte de fostele burg-uri germane din Romania: o populatie aproape egala cu a Timisoarei, un oras la fel de calm si torid in zilele de vara si pe deasupra, ceea ce nu credeam sa vad la nemti, bijuterii arhitectonice din secolele XVII si XVIII ascunse in spatele blocurilor “cutii de chibrit” din perioada postbelica. Pana si preturile la case sunt cam ca in Timisoara. Un lucru e foarte clar: Karlsruhe nu e un oras turistic: iti poti da seama usor dupa lipsa magazinelor de suveniruri, iar asta in ciuda faptului ca exista un castel, cel in jurul caruia s-a dezvoltat orasul, ce ar putea constitui o importanta atractie turistica. M-a surprins insa placut multitudinea librariilor, intre ele, Thalia fiind dispusa pe 4 nivele. In zadar am cautat sa mananc ceva pur nemtesc, in Karlsruhe nu ai de ales decat intre bucataria turceasca si cea italiana. Probabil ca prin restaurantele mai scumpe exista si asa ceva, insa in patria “wurstilor” de tot felul sa nu gasesti decat Kebab si Pizza, mi se pare cel putin ciudat. Noroc ca atunci cand am pus piciorul in Germania, de cum am ajuns in gara din Stuttgart, am intrat in primul pub si-am luat un Bratwurst - “Traditionalul carnat german, 0% colesterol” - asa cum imi place mie sa zic.

Departe de Romanica, cea de toate zilele, am vazut cu oarece intarziere un reportaj al sotilor Berecleanu (le-as fi zis Zaharescu, daca as fi fost misogin) care in ciuda faptului ca a fost bine realizat ca forma, ca si continut a fost realmente poetic, lipsit de substanta si mai ales de informatie.

Domniile lor isi incep reportajul intr-un magazin de bicle din Bucale, bai fratilor, dintre toate magazinele de biciclete n-au gasit decat unul de Mountain-bike, adicatelea ceva ce in Olanda nu numai ca nu exista, dar lipsesc cu desavarsire, ca sa-l parafrazez pe nea Iancu. In fine asta e un amanunt asa ca trecem peste el si ajungem la fata locului in Amsterdam. Aici afirmatiile lor sunt dintre cele mai hazlii, pentru unii care au mai si vazut Olanda. Nu vreau sa fiu cinic, insa nu e suficient sa te plimbi prin Olanda ca sa si vezi Olanda. Si daca afirmatiile lor m-au facut sa zambesc, comportamentul lor balcanic, nu.

Dupa ce madamesa probeaza cateva jdemii de perechi de pantofi se opreste la o pereche pe care o cumpara. Cocoana de dincolo de tejghea ii impinge sertarul cu cititorul de card. Ei, ce credeti ca face madam Berecleanu? Ii da cardul olandezei. Bai, fratilor, odata ce ai iesit din Romania si ai trecut granita spre vest, nu spre sud la bulgari, turci sau greci, incerci sa te comporti ca un om normal, chiar daca ti-e greu. Adicatelea, in traducere olandeza: “D-na eu nu sunt in stare sa dau cu cardul prin cititorul dumitale, vin-o matale si plimba-l prin fanta”. In fine olandeza, cu bunul simt ce caracterizeaza poporul sau, da ocol tejghelei sa-i plimbe cardul madamei de Romanica, prin fanta cititorului.

O alta secventa plina de umor se petrece in piata Boerenmarkt (se citeste Burenmarkt, nu mot-a-mot ca madame), mai pe romaneste Piata Fermierilor. Zice madam, dupa ce testeaza niste produse naturale: “olandezii mananca foarte sanatos”. Bai frate, mai aude omul minciuni, insa Pinocchio ar fi fost invidios pe asta. Cum sa manance olandezul sanatos, cand ei fac coada la FEBO si McDonalds? Dimpotriva, in nici-o tara din lumea asta n-am vazut un mod de hrana mai nesanatos decat in Olanda. E drept ca autoritatile fac eforturi disperate pt a indrepta metehnele astea, insa de aici si pana la afirmatia madamei e cale lunga. Iar cine n-a incercat “otravurile” olandeze: Frikandel, Kaas-soufle sau kroket e liber s-o faca. N-as zice ca sunt mai putin nocive decat cannabis-ul din coffee-shop.

O alta faza se petrece in restaurant, unul zice-se de produse organice. L-au laudat de mi s-a accidentat televizorul, insa lume in local eu n-am vazut. Era cam ca magazinele de carne pe vremea lui Ceasca. Si este evident sa fie asa, pentru ca in Amsterdam lumea cauta cu disperare restaurante argentiniene (gurmanzii si turistii), turcesti sau chinezesti (olandezii, scotienii la patrat in materie de zgarcenie). Secventa din pub insa le-a reusit. Singurul punct bine ochit. Bine ca n-au facut referiri pe la papucii de lemn sau celebrele lalele olandeze, pentru care dupa cum bine stiu cei de aici, se importa tone de bulbi din Africa si Turcia.

Si-acum sa revenim la cele lumesti, incepe Cupa Mondiala, iar asta in Olanda e un eveniment social de maxima importanta. Casele deja s-au umplut de steaguri portocalii in toata tara, e mai ceva ca de ziua Reginei. Abia astept sa-mi scot vuvuzela de la naftalina si sa strig alaturi de colegi: “Hup! Holland! Hup!”

Ieri a fost Queen’s Day, prilej pentru tot olandezul sa-si exprime dragostea fata de regina.
Cum si-o exprima ei stiam, ca doar de-aia fac greve astia de la salubritate, fiindca a doua zi au de strans milioane de tone de gunoi de pe jos, problema e ca in Amsterdam coabiteaza toate natiile pamantului, asa ca nu pot sa-i inteleg pe urmasii lui Itic si Strul care au arborat foarte mandri steagul Israelului si urlau cu gura mare sa-i auda toata musulmanimea din zona.
Or fi ei arabii din Amsterdam mai pasnici, dar dupa fo 2-3 marijuane, cocaine sau mai stiu eu ce, poti sa stii ce nenorociri se pot intampla. Am taiat-o rapid, inainte sa aud vreun potential Molotov pe acolo. In rest toate bune, toata pustimea atotbautoare de bere s-a adunat in Museumplein ca era mare spectacol mare cu DJ Tiesto. Evident ca majoritatea masculina din piata, dupa ce a urinat din belsug pe iarba modificata genetic, de ajunsese sa inunde pamantul scos cu truda de sub ape de stramosii lor de-a lungul sutelor de ani, n-a mai apucat sa asiste la showul lui Tiesto, fiind rupti de beti, au profitat de cazarea gratis si-au dormit sub cerul instelat pana a doua zi cand au fost recoltati de gunoierii sus-amintiti.

As da insa un premiu pentru proasta organizare, cailor ferate olandeze. Pe cat de bine sunt organizate in tot restul anului, ieri au fost de nerecunoscut: anunturi contradictorii, intarzieri nejustificate (in afara celor justificate), trenuri anulate (pe cand in alti ani le suplimentau pt a face fata). Si uite asa in loc sa fac cu trenul 30 de minute, am facut 90.

Cam asa arata un metru patrat dintr-o sup de cca 1 milion de metri patrati (suprafata intesata de popor de ziua reginei):

Caravanele florale invaluite in parfumul zambilelor, narciselor sau lalelelor strabat drumul Harlem - Keukenhof (Lisse) sub ochii sutelor de mii de turisti, aducand cu ele mesajele turistice ale tarilor din lumea intreaga. Probabil ca fiecare tara a contribuit financiar destul de substantial, pentru ca o astfel de caravana sa-i poarte mesajul, de aici si regretul ca au fost prea putine tari care au participat activ. Romania, za-lend-of-ciois, n-a binevoit sa transmita nici-un mesaj, ori poate o fi fost banat de organizatori - “Sa va f..t” nu poate fi tradus printr-un limbaj al florilor si cum asta e singurul mesaj al autoritatilor romane, am ramas pe langa. Si de data asta, motiv pentru a ne plange ca nu ne vrea Europa. Nu spunem ca noi o tratam cam ca Baiazid pe Mircea.

Deschiderea a facut-o caravana Azerbaidjanului, urmata de prima caravana olandeza si Rusia. Vikingii norvegieni au continuat balul, impreuna cu cei danezi, Italia a contribuit cu 2 caravane la bunastarea festivalului, in timp ce Franta, Anglia, Spania si Portugalia (regina incoronata a balului, desi mie mi-au placut mai mult caravanele Frantei, Danemarcei, Norvegiei si Venetiei) s-au intrecut in arta designului floral. Imaginile spun totul, cuvintele sunt de prisos.

Cum azi e ziua reginei, I wish you a Happy Queen’s Day!

Auzim tot mai des afirmatii de genul “Parisul e oarecum diferit de restul Frantei”sau  “Londra e parca altfel decat restul Angliei”, iar afirmatiile respective sunt intrucatva intemeiate. Ei bine, atunci cand vine vorba de Olanda, lucrurile se accentueaza, pentru ca Amsterdamul nu are aproape nimic comun cu restul Olandei, exceptie poate doar multitudinea de canale si Cartierul Felinarelor Rosii, care dupa ce a ajuns principalul punct de atractie al Amsterdamului, a inceput sa faca pui in mai toate marile orase.

Din punct de vedere turistic Olanda arata ca un cocktail multicolor de si pentru toate gusturile, existand totusi o coordonata universabil valabila, de la Groningen la Maastricht si de la Den Haag (Haga) la Enschede: inventivitatea olandezului. Veti fi auzit o gramada de epitete ce caracterizeaza populatia batava: lungani, zgarciti, betivi, ingamfati, zeflemitori, badarani, ciudati, in fiecare dintre aceste epitete existand un sambure de adevar, insa ceea ce ii caracterizeaza este cu siguranta inventivitatea, iar atunci cand aceasta este pusa in slujba tehnicii, dar si a turismului, rezultatele nu pot fi decat senzationale, asta ca sa folosesc un epitet foarte drag noua, romanilor.

Ar trebui sa uitam ca la Microsoft se vorbeste limba romana, sau ca in ultimii 30 de ani am castigat sute de medalii la Olimpiada Internationala de Matematica, cat timp nu stim sa exploatam aceasta inteligenta. Olandezii o fac si o fac la modul cel mai eficient cu putinta. Alaturi de inventivitate, eficienta e urmatoarea trasatura fundamentala a olandezului.

Pentru a proba cele spuse nu ma voi apuca sa fac interpretari ale celor vazute aici, ci va invit sa va faceti propriile aprecieri dupa ce le veti fi vazut. Eu doar incerc sa va punctez cateva repere de neocolit: Madurodam si Corpus Experience in Haga, Keukenhof - universul florilor (in Lisse, langa Leiden), Cubus Houses in Rotterdam, delfinariul din Harderwijk, parcurile de distractii Efteling si Walibi World, centrul de cercetari marine de la Pieteburen, salba de cetati medievale de pe valea raului Ijsell: Zwolle, Deventer, Zutphen, Amersfoort, orasul renascut din propria cenusa – Arnhem, orasele universitare Utrecht si mai ales Delft, renumit pentru ceramica Delft Blue, festivalul yahturilor ce se desfasoara la sfarsitul lui august in Delfzijl, festivalul florilor in luna aprilie, atmosfera relaxata a sudului limburghez – Maastricht, consevatorismul exagerat al regiunilor nordice: Friesland si Groningen. Dupa ce ati respirat aerul curat al zonelor insirate mai sus, dupa ce ati fost surprins de calmul si amabilitatea olandezilor, de pistele pentru biciclisti (mai nou cu senzori de trecere in apropierea semafoarelor), de curatenia si celui mai infundat satuc, de gradinile cochete ale fiecarei case, indiferent de marimea ei, de ugerele vacilor ce nu lipsesc din nici-o ipostaza campestra, de conservarea morilor vechi de vant, de pestele crud cu ceapa mancat in cel mai pur stil olandez (dintr-o singura inghititura), ei bine, abia dupa ce ati trecut prin toate acestea, va invit sa vedeti si Amsterdamul. Poate va va place, poate nu. Cu siguranta imi veti da dreptate: este o alta tara, desi tot Olanda se cheama.

P.S. Si totusi, nu ocoliti Heineken Experience. E o dovada ca, totusi, Amsterdamul e o parte din Olanda.

—————————————————————————————
Articolul face parte din prima editie a “Travel Blog Carnival” care a avut ca subiect calatoritul in extrasezon. Iata si celelalte materiale pe aceeasi tema:

Cand sa calatorim: in sezon sau in extrasezon?
Extrasezon pentru noi / plin sezon pentru ei
Revelion la mare?
Sezonul: de ce te fereşti nu scapi
To be or not to be off-season?
Tunisia - o vacanta la plaja in extrasezon
Turismul în extrasezon – de multe ori o variantă mai bună
Unde sa calatoresti in extrasezon
Vacanta contra curentului
Vacanta (si) la job
Vacanta perfecta in extrasezon
——————————————————————————————–

Ajun - abtinere totala de la mancare, bautura si chiar de la lucru. Asa e definit ajunul in acceptul enciclopediei romane. Mai departe se specifica: Ajunul se tine de regula in preziua unei mari sarbatori. Probabil ca notiunea a aparut de la verbul a ajuna, ca un opus al notiunii de a dejuna (a manca).

Albac - comuna in comitatul Turda, cu 5312 locuitori, toti romani.

Alba-Iulia - in traducere “Cetatea Alba”. E.R. numeste unirea din 1600 astfel: “Aici si-a facut intrarea triumfala, la 1 nov. 1599, Mihai Viteazul ca invingator si stapan peste Ardeal. Aici s-a proclamat unirea romanilor cu biserica Romei. A.I. avea in acea vreme 8167 locuitori dintre care 3776 romani, 1357 evrei, iar restul maghiari, sasi, tigani.

Albania - la acea vreme nu era decat o regiune populata de albanezi. Jumatatea de sud a regiunii era parte integranta a Greciei, iar cea de nord, a Turciei.

Alcool - conform E.R., cel care a descoperit alcoolul a fost alchimistul arab Abul Kase, care de altfel a inventat si alambicul. Adicatelea arabetzii astia au inventat alcoolul si apoi l-au interzis prin Coran. Sa fiu al naibii daca mai pricep ceva. Bey, daca l-ar fi adus din Europa, mai mergea, ca ziceau ca e licoarea diavolului, dar asa? In loc sa-l declare “elixirul sfant” ei l-au interzis?